C.o.D:
Poezia mea este eternă, învelită-n patimă
Torța imensă, stinsă cu o simplă lacrimă
Amintirea rămâne albă și rece ca fulgii de nea
Uitată într-o filă gălbejită, ruptă din stea
Uneori plâng de fericire, râd de supărare
Uneori citesc cerul sperând la iertare
Gurle de metrou cască, orașul tău e plictisit
Mi-e groază! O groază de zile de neînchipuit
Mă așteaptă, încerc să măresc așteptarea
Urletul sirenei prinsă-n valuri ocolește marea
De vise înecate-n cerneala ciocului de pelican
Ce caut eu aici? Sincer, habar n-am…
Însă totul se întâmplă cu un scop ascuns anume
Viața-i o comedie eternă, fără haz și glume
Acum înțeleg rostul, creația-i lipsită de sens
Un drum plin de viață ce duce spre deces…
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a căutării sensului într-o lume plină de contraste. Vorbește despre amintiri, regrete și acceptarea inevitabilului sfârșit.