Strofa I:
Nu mă vezi, nu mă vezi… Ya… yo…
Ce sens are să visăm când dormim pe noi?
Văd zilnic semeni cu ochii mângâiați de ploi
Adevărata pildă e respinsă, ce n-aș da s-o am
Sunt trist ca un alchimist jertfit pentru neam
M-am născut orfan și-i o minune că sunt viu
Un simplu zâmbet mi-a scos ființa din sicriu
Ce gest paradoxal, acum întorc favoarea
Roata de rezervă a vieții suportă amânarea
Renașterea eului pierdut implică sentimente
Doar că pe ventricole se depun sedimente
Nu vedem pădurea de copaci, asta doare
Intrăm în inima naturii, cu gând de defrișare
Din curiozitate extremă, aștept o zi cu soare
Iar când ai o pasă bună, pune o centrare
Urăsc să am dreptate, ce mentalitate rigidă
Încă râd la glume proaste când privesc în oglindă.
Refren X2:
O să mor pe cruci de aur, huiduit în Damasc
Sau ca un sărac uitat de lume… Tot am să renasc!
Ca orice poet, sunt forțat să mă țin de cuvânt
E legătura supremă dintre mine și pământ!.
Strofa II:
Dacă viața e un joc de puzzle, eu sunt piesa-n plus
Vreau o întrebare simplă, fără niciun răspuns
Definit de insomnii, culeg roade din conștiință
Sap adânc în mental, tratându-mi în propria ființa
Vreau să te văd plângând, fără pic de amăgire
Să-mi hrănesc sufletul cu lacrimi de fericire
Te rog, dă-mi mâna! Ai nevoie de o aripă să zbori
Hai să plecăm departe de nori
Pe acorduri de viori
Dincolo de gratii stelare, unde lumina are viața
Și învelește moartea printr-o perfectă radianță
Toate rămân trăiri simetrice, duse la infinit
Așezate la poli opuși ca ieșirile din labirint
Poate că n-am atins culmi mărețe, precum Cioran
Prefer să îmbrățișez un spirit uman
Însă adevăratul meu scop implică multă răbdare
Și cu ochii închiși am să-l urmez în continuare!.
Refren X2
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de renaștere personală și spirituală, depășirea obstacolelor și găsirea sensului în viață. Vorbește despre acceptarea condiției umane, cu bune și rele, și despre legătura profundă dintre sine și lume.