Tari suntem toți, în povești ce le spunem
Copiilor noștri, în buza nopții,
Ascundem c-un zâmbet lumea vrăjmașă
Știind că suntem în voia sorții.
Și nu vom vedea zorii cei noi
Ai lumii ce vine când noi om fi vânt
Poveștile astea nu trebuie să moară –
A noastră zestre trăiește în gând.
Din vremuri străvechi, vorbe răzbat
De zile ce-or fi mai negre ca noaptea.
Trupul e slab, dar spiritul poate,
Iar vrerea de bine biruie moartea.
Suntem aici, pe veci om rămâne
Spiritul nostru nimic nu îl curmă,
Suntem aici, nestrămutați,
Faptele noastre în veac or fi urmă.
Suntem aici, pe veci stâncă tare
Spiritul nostru nimic nu-l înfrânge,
Suntem aici, nestrămutați,
Stâncă din stâncă, sânge din sânge!
Necruțător, timpul ne-o cosi
Într-un viitor ce nu-l putea-v-om ști;
Ce facem pe-ăst pământ
În inimi foc punând
Rămâne peste vremi
În inimi legământ.
Și cei ce ne-or urma,
De legământul l-or păstra,
La fel, foc vor crea,
Cu noi o soartă or avea.
Răzbatem prin furtuni,
Adunăm anii cei mai buni,
Uităm din urmă frici
În veac vom fi aici!
Suntem aici, pe veci om rămâne
Spiritul nostru nimic nu îl curmă,
Suntem aici, nestrămutați,
Faptele noastre în veac or fi urmă.
Suntem aici, pe veci stâncă tare
Spiritul nostru nimic nu-l înfrânge,
Suntem aici, nestrămutați,
Stâncă din stâncă, sânge din sânge!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța transmiterii valorilor și a spiritului generațiilor viitoare. Subliniază ideea de a rămâne puternici și neclintiți în fața adversităților, lăsând o amprentă durabilă prin faptele noastre.