Versuri corectate și adnotate
Un porumbel căzut-a, din zbor, pe-o stâncă-n mare,Și-i mic de tot săracul, de-abia a prins să zboare! …Vin valuri mari și-n stâncă se lovesc, și lui îi e frică,Și trist își ascunde capul, și-aripile-și ridicăCând stropii săriți din valuri pe pene-i cad și-l udă,Dar piuitul jalnic nu-i nimeni să-l audă! …Ci iată-o porumbiță ca-n zbor … Citește mai mult
Lacul de sub cuibul șoimului de stâncăDin ținutul aspru-al golului de munte,Își adună-n apa rece și adâncăRazele de Lună care-i cad pe frunte.Noapte-apăsătoare, liniște deplină,Fantomatic, lacul își trăiește-n viseDragostea naiadei care-i mai alinăDin durerea pentru ceea ce iubise.Răsăritu-i este visului sfârșire,Iar întreaga ceață înspre nori dispareCând un zbor de aripi vine cu iubire,Lacului să-i fie-nc-o … Citește mai mult
Sub stânca fulgerată de la limanul mării,Nu-i undă să nu ştie cuvintele pierzării;Şi numai aripi negre bat apele ce sună,Numai chemarea morţii răsare din furtună.O, soră a durerii, plăpândă fericire!Câte iubiri rănite de aspru vânt al jeliiN-au suspinat, purtate de-a undelor rotire,Neisprăvitul cântec al vecinicei Ofelii!..Vai, câţi nu-şi ispăşiră sub stâncile haineAmara nebunie de-a fi … Citește mai mult
Pe stâncă în vânturi de-a pururiCe orbesc șuierând prin azururi –Azil puturos de vultani.Beau ca pe ape curateMontane furtuni, libertate,Eternul zburând peste ani.1889
Mi-e sufletul ca stânca rămasă în pustiu.Doar ploile o spală, doar fulgerul o linge…Departe sunt de lume ca norul cenușiuPe care nici o mână nu-l va putea atinge.Doar vreun arcaș năprasnic de s-ar ivi cumva,Din corn de bou să-și facă un arc cum altul nu eȘi coardă să-i întindă din maț de lup – așa,Poate-ar … Citește mai mult
Pe un colț de stâncă,spărtura-n zidul trolilor.Visul, un aiberg.
Bătrâna stâncă uriașă e neclintită de pe locO sapă apele să scape de ea, și-n veci o pizmuieșteȚăranul prost, zicând c-ar face ogor din locul ce robeșteC-un ceas-nainte ca s-o surpe de-ar fi să afle vreun mijloc.Bătrâna stâncă simte gândul ce împrejurul ei rânjește,Dar tace, și când suflă crivăț ea sfarmă viforul tăios,Și ocrotită valea-ntreagă … Citește mai mult
Tari suntem toți, în povești ce le spunemCopiilor noștri, în buza nopții,Ascundem c-un zâmbet lumea vrăjmașăȘtiind că suntem în voia sorții.Și nu vom vedea zorii cei noiAi lumii ce vine când noi om fi vântPoveștile astea nu trebuie să moară –A noastră zestre trăiește în gând.Din vremuri străvechi, vorbe răzbatDe zile ce-or fi mai negre … Citește mai mult
Stânca și furtuna. Stânca și pelerina și pălăria.Stânca – și Pușkin. Cel care și-acum încă,Ochii închizând, stă sus și vede-un sfinxNu sălbăticia noastră: nu deducțiile greculuiAjuns la-ncurcătură, nu taina, ghicitoarea,Ci străbunul: un hamit cu buze plate,Ca variola cu care ciupi nisipul, mutilându-l,Săpând cu greu vărsat pustiul.Și nimic mai mult. Stânca și furtuna.În satanismul berii ce … Citește mai mult