Grădinar voi fi, pom sădesc,
de zori și eu mă trezesc,
nu voi avea altă grijă,
decât floarea altoită.
Orice floare altoită,
ca floare-mi va fi iubită,
va fi urzică, tot nu-mi pasă,
floare-mi va fi, adevărată.
Lapte beau și trag din pipă,
de propria faimă s-am grijă,
pericolul nu mă va răni,
pe mine însumi mă voi sădi.
E nevoie, foarte tare,
la răsărit și apus de soare –
dacă lumea asta crapă,
floare să aibă pe groapă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a fi un grădinar dedicat, preocupat de creșterea și îngrijirea florilor. Metaforic, sugerează o grijă profundă pentru viață și frumusețe, chiar și în fața dificultăților și a inevitabilei morți, dorind ca lumea să aibă o floare chiar și pe groapă.