Veșnic marea e tulbure,
Veșnic freamătă frunze,
Veșnic omul e cu durere,
Veșnic treburi mărunte.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii eterne a unor aspecte ale vieții, precum tulburarea mării, freamătul frunzelor și durerea umană. Sugerează o acceptare stoică a acestor realități constante.