De muze n-am să mă mai las stârnit,
De frumusețea lor sulemenită,
Cu cerul însuși te-am împodobit
Orice falos doar cu-n falos repetă,
Cât să mă fi făcut să te compar
Cu astre, a lumii, a mărilor splendoare.
Cu prima floare-n an și tot ce-i rar,
Și poartă-n tiv telurică grandoare.
Dar fie să iubesc, să scriu ce simt,
Și să îmi creadă dragostea curată,
Cum crede mama puiul, strălucit,
Și-i pare că luceferii se-arată.
Mai spună alții, vorbe mari având,
Nu te mai laud, că doar nu te vând.
Sensul versurilor
Poezia exprimă o iubire sinceră și profundă, refuzând comparațiile superficiale cu elemente grandioase ale naturii sau cu frumuseți artificiale. Poetul alege să-și exprime sentimentele direct și autentic, valorificând puritatea iubirii.