Prieteni, mai bate încă ora,
Când inima ne-o dăruim tuturora.
Ne sunt inimile încă râuri tulburate;
Ca atunci când am cântat întâia oară sonate.
În serile cu lună plină,
Mai crește în noi o mare lumină
Și zvocotul sângelui proaspăt îl aud,
Ca zborul păsărilor când vâslesc spre sud.
Ne sunt inimile încă îngeri prin foi,
Stelele mai sfârâie aprinse în noi
Și trăim un anotimp prea frumos deschis,
Să nu ciocnim împreună un pahar de vis.
1981 Mainz
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice despre prietenie și tinerețe. Vorbește despre legătura profundă dintre prieteni și despre dorința de a împărtăși visele împreună.
