Versuri corectate și adnotate
Vezi, dragă brunetă, cum se rătăceștePrintre pietricele unda din pârâu?Auzi tu, ce gingaș, și-ncet îți vorbește:Că nimic nu-i dulce ca numele tău?Auzi tu, zefirii, cum se joacă prin frunze,Cu mister șoptindu-ți cât ești de frumoasă?Auzi, pentru tine, suspinuri confuzePrin valea adâncă, prin pădurea deasă?Când natura-ntreagă îți zice cu dor…Nu-mi permite și mie să spun că … Citește mai mult
În cripta unui gând s-a făurit sonetul;Ciclop a fost Petrarca! Ce-a spus atunci poetul,Se spune azi întocmai în paisprezece versuri:Că viaţa este plină de multe ne-nţelesuri,Că valurile ei pe mulţi vrea să-i doboare,Poeţii râd de dânsa în versuri nemuritoareOri când, chiar pe furtună ştiu să-şi conducă barca,Pe ţărmul poeziei e farul lui Petrarca.
De ce c-altădată nu te mai uiți la mine?Cu ce te-am supărat? Eu te știam pe tineMai veselă, mai bună. Nu te-a mulțumit slovaDin sonetul publicat de mine în Vita Nouva?.Vorbește-mi. Tăcere ca răspuns? O, Beatris!De ce mă faci să cuget că iubirea e un vis! …Îți mai aduci aminte de seara cea din parcCând … Citește mai mult
A scăpat barca de funia ce-o ținea strânsă de malȘi pe mare a pornit-o dusă fiind din val în val,Stânca stă-nainte-i neagră, cu bizare cotituri,De ea barca se izbește și se pierde-n sfărâmături.Omul-i barca cea scăpată de necunoscutul malCi pe-a lumii întinsă mare e purtat din val în val;Stânca e – nenorocirea – e fatalul … Citește mai mult
O viziune a unui bun otoman,Oare sunt reale cele ce aud?Simt şi văd eu bine tot ce mă-nconjoară?Alah! nu pot crede ca să fii tu crud!Poate e părerea care mă-nfioară.Iat-o neagră noapte ce cu-a sale coameA încins Stambulul de jur împrejur,Acum e tăcere… totul parcă doarmeNimic nu se vede… totul e obscur.Vai! Alah vrea oare … Citește mai mult
Nu vezi stânca ascuțităCu abisul lângă eaCum așteaptă să te-nghită?Unde alergi, inima mea?
Noaptea-ntinde măiestoasa-i mantie neagră peste lume…Şi misterele din sânu-i, zburând lin, se răspândeau;După sine, cu sfială, târând şoapte o mulţime,Şoapte dulci, ce cu-a lor curse, suvenirile răpeau.Păstoriţa-mbrăţişată de plăpânda voluptatePreserează de pe buza-i pe-a naturii sân smălţat,Multe şoapte, în catene, de extaze parfumateŞi-ntrerupte în răstimpuri, de-un fierbinte sărutat.Râul, floarea şi zefirul, valea şi codrul frunzos,Ca … Citește mai mult
Peste spiritu-mi se-ntinde a ideilor torentCe aleargă-n întuneric după un țel ce se departă,A mea inimă-i cuprinsă de al neliniștei moment,Ce mă-ndeamnă, mă oprește, mă disperă, mă transportă.La scânteile divine adresez doru-mi ce arde…Dar, de zidul ignoranței, iarăși creieru-mi se frânge!Străbat codrul cu mistere unde-s spiritele-n hoardeUnde ramurile țipă și-ntre frunze vântul plânge….Întreb vântul, el … Citește mai mult
Pe altarul poeziei, tu, Sapho, preoteasă,Ai presărat tămâia gândirei ideale,Din alte lumi adus-ai comoara cea aleasăDe nobile simțiri, prinos al vieții tale.O, cântăreață antică, ce fină cugetareÎmbracă acele rânduri, duioasa-ți poezieCa-n pădurile Dianei, împrăștie ambrozie;O strofă, e o simfonie din turbata mare.Trăind ca visătoare, tu n-ai simțit iubireaPe care azi o simte în lume orice … Citește mai mult
O, Sfinxul, din înălțime, privești cu întristareLa lumea care astăzi străină e pentru tine,Splendoarea de altădată o cântă prin ruine,De veacuri, Nilu-preot, tocmit la-nmormântare.Tu pari un visător cioplit de-a timpului daltă,Ce zboară cu gândirea spre țara lui Osiris,Acolo își are cuibul de puf pasărea Ibis,Acolo fericirea e dans ce toți îl saltă.În lumea asta rece, … Citește mai mult