De ce c-altădată nu te mai uiți la mine?
Cu ce te-am supărat? Eu te știam pe tine
Mai veselă, mai bună. Nu te-a mulțumit slova
Din sonetul publicat de mine în Vita Nouva?.
Vorbește-mi. Tăcere ca răspuns? O, Beatris!
De ce mă faci să cuget că iubirea e un vis! …
Îți mai aduci aminte de seara cea din parc
Când ne vorbeam în șoapte sub feeriei arc?.
Dar, vai! căci timpul șterge și sentimente vii…
Azi, noi suntem mai mândri, pe atunci eram copii.
Ce vremuri fericite… din amintirea lor
Aș vrea să-mi fac cunună de glorie-n viitor.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și melancolia unui bărbat (Dante) față de o iubire pierdută (Beatrice). El își amintește de momentele fericite din trecut și se întreabă de ce relația s-a schimbat, simțind că iubirea lor a devenit un vis.