Vezi, dragă brunetă, cum se rătăcește
Printre pietricele unda din pârâu?
Auzi tu, ce gingaș, și-ncet îți vorbește:
Că nimic nu-i dulce ca numele tău?
Auzi tu, zefirii, cum se joacă prin frunze,
Cu mister șoptindu-ți cât ești de frumoasă?
Auzi, pentru tine, suspinuri confuze
Prin valea adâncă, prin pădurea deasă?
Când natura-ntreagă îți zice cu dor…
Nu-mi permite și mie să spun că te-ador?
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de dragoste adresată unei femei, folosind elemente din natură pentru a exprima sentimente profunde. Natura personificată devine un cor care îi mărturisește frumusețea, iar eul liric își dorește să se alăture acestei ode.