Luna ninge chiparoșii
Cu funingini de argint.
Unda pare amurgind.
Turnurile par trimișii
Unui rege, ca s-asculte.
El le-a pus pe cap comori,
Chivăre cu pietre multe.
Și le-a dat și trei surori.
Păsările trec în zbor.
Păsările sunt de aur.
Pentru cine ciocul lor
Duce-ncolo foi de laur?
Au rubine-n ochi și-n ghiare.
Din fântână cu căldare
Cercuită cu ghirlande,
Scoate-o față diamante.
De-aș avea un cal și-o spadă
Și-o domniță de furat!
Du-te, luna, din ogradă.
Lumea s-a schimbat
Și flăcăului din salbă
I-a ieșit mustața albă.
Du-te, lună, ia-ți veștmântul
Și năframele senine,
Dacă numai pentru mine
Farmeci noaptea și pământul.
Sensul versurilor
Piesa evocă un peisaj medieval învăluit în mister și melancolie, reflectând asupra trecerii timpului și a pierderii inocenței. Naratorul tânjește după un trecut romanticizat, dar recunoaște că lumea s-a schimbat.