Stefan Augustin Doinaş

Jurnal de Bord

Să nu vorbim de cei care-au sărit / din luntre, ca să ajungă mai devreme … →

Când piere luna după munții vineți, / câmpia tace, râurile dorm. / Și numai voi … →

O, ce nalt naufragiu! / Singura luntre / are vâsle de pene. →

Pecetluiește cu surâsul tău / tot ce-a intrat, dintr-un capriciu-al clipei, / în raza vizuală … →

Prin papură și sălcii plângătoare / amiaza cade-n ape, fulgerând. / Ca mlaștinile ne-am umplut … →

În balanța de spumă a prunilor, seara, / nebătută erai, ca o inimă-n rouă. / … →

El / doar un silf în zeghe / poticnit / de rana florilor / care-au … →

În Țările de Jos, într-un vechi burg / încins cu holde arse de pelagră, / … →

Ce vânt ne ia tihna / Și-ar vrea să ne-o spulbere / Cu-această odihnă-a / … →

Cuțit de-argint prin inima-mbuibată / a lui Septembrie. Melodios / călătoresc alămuri și, deodată, / … →