El
doar un silf în zeghe
poticnit
de rana florilor
care-au icnit.
El știe:
toate vor veni din nou –
și cel scăpat din cușca lui de aur
și cei ce nu pot sta-n picioare
și mângâioasa melopee
a celor care-ngenunchează
și ora care
ieri
bătea întru mărirea ceasului de mâine.
El știe
și de-aceea tot întreabă:
ce vor găsi?
ce vor găsi?
ce vor găsi?.
Orbire
din tăiș de brici
să-i dați voi
Parce!.
El are prea multă iubire
să poată suporta
tot ce se-ntoarce.
1988
Din vol.”Interiorul unui poem”, Editura Cartea Românească, 1990
Sensul versurilor
Piesa exprimă suferința unui poet martor, copleșit de iubire și de anticiparea unui viitor incert. El caută răspunsuri la întrebări existențiale, fiind conștient de ciclicitatea evenimentelor.