Rainer Maria Rilke – Pagina 23

În Sală

Cum domnii-aceștia toți ne stau în jur / în port de șambelani și cu jabouri, … →

Să-l recunoască cine-ar mai putea / pe cel ce, rupt de sine, – adânc coboară … →

Mare e moartea / peste măsură. / Suntem ai ei / cu râsul în gură. … →

Parcul e sus. Ca dintr-un foișor, / din umbra lui acuma mă cobor / și … →

Una este să cânţi iubirea. Alta, vai, să cânţi / acel ascuns vinovat Zeu-fluviu al … →

Paris. / Umblă și-ntrerupe-orașul, des, / ce pe locu-i stins e doar o umbră, / … →

Era-n întoarcerea trăsurii-acest / avânt? Sau în priviri ce pentru sine / figuri baroce luau, … →

Ce singure puteți fi – de la voi / poeții-nvață, fetelor să spună: / ce-i … →

O lampă pe lăsate foi deoparte / și până-n lemnul mobile departe / doar noapte-n … →

Ce cânţi, copile? Prin grădini, deodată, / paşi şi porunci şoptite s-au întins. / Ce … →