Neapole.
Mâine, iată, pe aceste-afunde
străzi ce se strecoară-ntunecate
printre case, jos spre port, sclipitoare
au să curgă-n aur procesiunile;
străvechi covoare au s-atârne, unde
zdrențe-au fost, jucând culorile
pe balcoane, mai înalte toate
(ca răsfrânte-n ape curgătoare).
Însă azi un negustor cu grele
lucruri bate-n porți din clipă-n clipă;
și mereu noi mărfuri se adună,
dar gheretele sunt pline încă.
Într-un colț și-arată în risipă
o bovină frăgezimea-adâncă,
și-n fâșii stau pulpele-mpreună,
ca din mii de jertfe, pe tejghele.
zac provizii, spânzură-n cârlige,
se strivesc, se-nalță, ies afară
din întunecimi, în prag de ușă;
pâini adastă cu crăpații pepeni.
De nesaț, și-ndemn sunt plini cei țepeni;
dar cocoșii tineri și-n țepușă,
țapii care-au încetat să strige
mult mai calmi sunt, și din toți doară
mieii mai ușori, ce capu-și plimbă
printre pași, când sus băieții-i poartă
peste umeri, pe când în perete
o hispanică, de geam, madonă
cu lumini prevestitoare-și schimbă
diademe -argint și-agrafe-n vastă
strălucire. O maimuță-n astă
vreme însă, la un geam, bufonă,
se ivește cu priviri șirete,
rușinoase gesturi brusc să-mpartă.
Sensul versurilor
Poezia descrie atmosfera din Napoli în ajunul Paștelui, cu pregătiri intense și un amestec de sacru și profan. Imaginile abundente cu provizii și sacrificii contrastează cu simbolurile religioase, creând o atmosferă complexă și vibrantă.