Rainer Maria Rilke – Aventurierul II

În acele zile – (nu, nici unan-a fost), când torentu-i contesta,ca străină, subterana-i greași-l izbea, crescând, de pietre-ntrunadin boltirea-n luptă-ntotdeauna,.și-amintea iar unul dintre numebrusc, pe care-odată le-a purtat.Și știa că vieți veneau, anumecând le ispitea; înfrigurat.și amenințat, el mai departecalde vieți venind din moartele trăia mereu intens;sau, venindu-i vieți neconsumate,să le-nalțe el știa pe toate,și … Citește mai mult

Rainer Maria Rilke – Livezi XXXVIII

Văzute de îngeri, vârfurile arborilor, poatesunt rădăcini ce beau din nori;și din pământ, rădăcinile fagului, toatesunt pentru ei tăcute sărbători.Pentru ei pământul nu-i luminăîn fața cerului – plin ca un pământ?Acest pământ fierbinte în care suspină,lângă izvoare, uitarea celor ce mai sunt.

Rainer Maria Rilke – Lamento

O, ce departe-s toateși ce pierdute-s, ele,de mult, lumina-mi, poate,e-a unei stinse stelede mii de ani. Și, parcă,din preaciudata barcăîn treacăt, se-auzi ceva ca un gând rău.Se auziun ceas, bătând în casă, -ncare casă?..Aș vrea să ies din mine, ca să-migăsesc sub cerul preaînalt un adăpost. Aș vreasă-ngaim o rugă, – poatecă mai există-ntr-adevăro stea.. … Citește mai mult

Rainer Maria Rilke – Năluca

Ce te recheamă aziÎn grădina foșnind a neliniști,prin care abia lunecaun ultim fior de soare? Priveștece sever este verdele-n urmă-i.Vino! Dac-aș putea ca și tineuita greutatea copacilor.(Să cadă unul dintr-înșii de-a curmezișul,câți inși ar veni să-l urnească din drum?Ce e ceva mai greu decât trunchiul?)Ai coborâtsonorele trepte de piatră;te-am auzit.Aici nu mai sta să suni.Sunt … Citește mai mult