Versuri corectate și adnotate
De este vreo fată, în țara asta largă,Neomenoasă, crudă și fără Dumnezeu,Nu știu cum se întâmplă, că o întâlnesc euȘi-n scurtă vreme-ajunge, apoi, să-mi fie dragă.De este, însă, alta, în stare să-nțeleagăUn suflet, și duioasă, și candidă mereu,Oricât de tandru, gingaș, cu dânsa aș fi eu,La cel mai prost bărbat, ea sigur o să meargă.Eu … Citește mai mult
Maria, tu ai fața atât de-mbujorată,Ca trandafirii-n mai, cosița castanie,Cu-o buclă inelată, cum știi că-mi place mie,După urechea ta, gingaș cârlionțată.Albine ți-au prelins, cu drag și bucurie,Pe buze, când erai copilă preacurată,Dulce nectar, și-Amor, din tolba-i fermecată,Săgeți în ochi ți-a pus, în marea-i dărnicie.Ca două movilițe de lapte, – ai țâțișoare,În primăveri crescute, cu vârfuri … Citește mai mult
Spre-a dăinui, în veci, iubirea mare,Ce-al tău poet, Ronsard, ți-a închinat,Cum tu, cu frumusețea-ți, mintea i-ai furatȘi l-ai înlănțuit, fără scăpare.Și ca, în veac, urmașii să afle, fiecare,Cum chipul tău, în sânge, deplin mi-ai strecurat,Că-n inima-mi, el singur stăpân a existat,Îți dau această argintúră, spre păstrare.Trăiește-ndelungat, în tinerețea-i verde.Nici eu, după-a ta moarte, în veci … Citește mai mult
Tu vânt, tu cer, câmpii-n care te pierzi,Dealuri cu vii, voi, munți, păduri umbroase,Mal șerpuit, izvoare unduioase,Hățișuri dese și voi, crânguri verzi,Peșteri cu mușchi, în care-abia te vezi,Muguri și flori, voi, ierburi mătăsoase,Și văi abrupte, plaje nisipoaseȘi stâncă, tu, ce-n versu-mi te dezmierzi,Nu pot să-i spun nimic, la despărțire,Frumoasei, care, cu a ei privire,Îmi dă … Citește mai mult
Versiune românească: Petru Dincă.Nici primăvara n-are atâtea flori ce-mbie,Nici toamna-atâția struguri copți în vie,Nici vara atâta soare pe poteci,Nici iarna atâtea-nghețuri reci,Nici marea atâția pești în unde,Nici Beauce atâtea grâne s-o inunde,Nici noaptea atâtea torțe luminoase,Nici codrii atâtea crengi umbroase,Nici în Auvergne nu sunt fântâni mai numeroase,Nici în Bretagne, nisipuri mătăsoase,Cât port în inimă, iubita … Citește mai mult
Deși le-ntreci pe toate-n frumusețe, bogăție,Din țara asta și din orice altă parte,Să nu regreți nicicând, căci vei scăpa de moarteIubindu-l pe Ronsard, care cu dragostea-i te-mbie.El poate, prin puterea marii sale arte,Să-nvingă anii, ducându-ți numele în veșnicie,Făcând din tine o nobilă zeiță pururi vie,În veacu-acesta și prin veacuri mai departe.Îmi vei răspunde că trebuie … Citește mai mult
Iubire, care-mpărățești în lumea-aceasta atât de mare,Vezi frumusețea mea, în grădina apropiată, rătăcind?Vezi ochii ei fermecători, ca stelele în cer lucind,Ca lămpi ce luminează-n Templu, cu aura strălucitoare?Vezi trupu-i minunat și chipul, întruna-n stare să cuprindăȘi să răsfrângă-n el splendori din răsărituri vii de soare?Și cugetu-i, un Domn, stăpân peste destine trecătoare,În care Dumnezeu se … Citește mai mult