Pierre De Ronsard – Maria, Tu Ai Fața Atât De-Mbujorată

Maria, tu ai fața atât de-mbujorată,
Ca trandafirii-n mai, cosița castanie,
Cu-o buclă inelată, cum știi că-mi place mie,
După urechea ta, gingaș cârlionțată.
Albine ți-au prelins, cu drag și bucurie,
Pe buze, când erai copilă preacurată,
Dulce nectar, și-Amor, din tolba-i fermecată,
Săgeți în ochi ți-a pus, în marea-i dărnicie.
Ca două movilițe de lapte, – ai țâțișoare,
În primăveri crescute, cu vârfuri rotunjoare,
Ca mugurii pe ramuri, suave și sfioase.
Și brațe ca Iunona, subțiri și grațioase;
Ai fruntea Aurorei, când se arată-n zare,
Dar inima leoaicei trufașe și frumoase.
Marie, vous avez la jouë aussi vermeille.
Marie, vous avez la jouë aussi vermeille
Qu’une rose de May, vous avez les cheveux
Entre bruns et chastains, frisez de mille nœuds,
Gentement tortillez tout-au-tour de l’oreille.
Quand vous estiez petite, une mignarde abeille
Sur voz lévres forma son nectar savoureux,
Amour laissa ses traits en voz yeux rigoureux,
Pithon vous feit la voix à nulle autre pareille.
Vous avez les tetins comme deux monts de lait,
Qui pommelent ainsi qu’au printemps nouvelet
Pommelent deux boutons que leur chasse environne.
De Junon sont voz bras, des Graces vostre sein,
Vous avez de l’Aurore et le front et la main,
Mais vous avez le cœur d’une fiere Lionne.