Deși le-ntreci pe toate-n frumusețe, bogăție,
Din țara asta și din orice altă parte,
Să nu regreți nicicând, căci vei scăpa de moarte
Iubindu-l pe Ronsard, care cu dragostea-i te-mbie.
El poate, prin puterea marii sale arte,
Să-nvingă anii, ducându-ți numele în veșnicie,
Făcând din tine o nobilă zeiță pururi vie,
În veacu-acesta și prin veacuri mai departe.
Îmi vei răspunde că trebuie să-i vorbești tare,
Fiind cam surd, iar în iubire n-ar fi bine-așa;
E-adevărat, însă o spun în apărare,
Că el, spre-a auzi, se-apropie de fața ta
Și te sărută pe gura-ți de carmin neprețuit
În mijlocu-unei fraze, cum îi e lui mai potrivit.
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de dragoste în stil poetic, în care se promite eternizarea frumuseții iubitei prin artă. Se subliniază puterea iubirii și a artei de a învinge timpul.