Pasărea Colibri – Versuri.pro

Scrisoare De Bun Rămas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iubito, câtă lume între noi,
Numărători de ploi din doi în doi
Și dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut.
Ascultă-mă și lasă-mă să strig,
Mi-e frică de-ntâmplare și mi-e frig.
Și nu mai vreau să știu până la sfârșit
Cine-a iubit frumos, cine-a greșit
Cine-a iubit, cine-a greșit,
Cine-a făcut spre noapte primul pas,
Cine-a plecat din joc, cine-a rămas,
Cine și-a smuls pereții rând pe rând,
Cine s-a întors mereu cu ziua-n gând.
Cine-a pierdut, cine-a câștigat,
De toate-nlănțuit sau dezlegat,
Cine-a crezut mai mult în celălalt,
Sub cerul prea străin și prea înalt,
Sub cerul prea străin și-nalt.
Iubito, câtă lume între noi,
Numărători de ploi din doi în doi
Și dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut.
Când n-am să uit cum sună glasul tău
Decât tăcerea ce-mi va fi mai rău
Și cum să pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta
Nu simt ce-nseamnă umbra ta.
Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Și dintr-un ochi de dor necunoscut
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut
Ascultă-mă și lasă-mă să strig
Mi-e frică de-ntâmplare și mi-e frig
Și nu mai vreau să știu până la sfârșit
Cine-a iubit frumos, cine-a greșit,
Cine-a iubit, cine-a greșit.
Numărători de ploi de doi în doi
Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi de doi în doi
Iubito, câtă lume între noi

Sfârșitul Nu-i Aici

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când necazuri te doboară
Și prieteni n-ai să-i strigi
Ține minte, sfârșitul nu-i aici.
Și ce slăveai în taină
E ca și cum nu-ți explici
Ține minte, sfârșitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Ține minte, sfârșitul nu-i aici.
Când oprit la o răscruce
Drumul nu știi să-l prezici
Ține minte, sfârșitul nu-i aici.
Când nu mai ai nici vise
Și nu știi cum să te ridici
Ține minte, sfârșitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Ține minte, sfârșitul nu-i aici.
Când s-adună norii negri
Ploaia cade ca un brici
Ține minte, sfârșitul nu-i aici.
Mângâiere n-ai, nu vezi acum
Mâini întinse de amici
Ține minte, sfârșitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Ține minte, sfârșitul nu-i aici.
Pomul vieții crește mândru
Unde spiritul e viu
Luminează iar salvarea
Cerul gol și cenușiu.
Când orașele-s în flăcări
Mușuroaie de furnici
Ține minte, sfârșitul nu-i aici.
Și când cauți în zadar un om
Printr-atâtea mii de venetici
Ține minte, sfârșitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Ține minte, sfârșitul nu-i aici.
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Ține minte, sfârșitul nu-i aici.
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Ține minte, sfârșitul nu-i aici.
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Ține minte, sfârșitul nu-i aici.

Ploaia Care Va Veni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt un frate tânăr, care crede în dreptate
Am ochi negri, dar am mâinile curate
Iubesc pletele și ploaia și cămășile-nflorate
Nu răspund când mi se-aruncă vorbe-n spate
Un fapt fără importanță
Mă poate face să sper
Mă-nclin și pun în balanță
Ce-i sfânt cu ce-i efemer
Peste tot atârnă greu
Teama de sinceritate
Dar de câte ori, prieteni, n-am surâs cu întristare
Când speranțele păreau înșelătoare
Când necinstea și prostia și-ascundeau prin gropi norocul
Știți de câte ori, prieteni, le-am prins jocul
Ne-am săturat de palavre
De cărți și filme de șoc
Cu vampe regi și cadavre
Cu stele de iarmaroc
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate
Mi-e lehamite de marșuri, de tromboane și plocoane
De blazoane, de canoane și fasoane
Fiindcă banul și puterea sunt pericole morale
Circul vieții ne-a impus salturi mortale
Deasupra florilor noastre
Ciuperca cheamă a pustiu
Din cer cad păsări albastre
Și totuși nu-i prea târziu
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate
Să-ncercăm să facem noi
Un oraș fără păcate
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate

Vremuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Hei, tramvai
Cu etaj și tras de cai
Hei, joben
Ce umblai la Mon Jardin
Hei, bunic
Cu monoclu erai șic
Hei, can-can
Cu picioarele-n tavan
Toate-au fost la timpul lor
Ceva exagerat
Anii au trecut în zbor
Și lumea le-a uitat
Da, da
Nu, nu
Hei, pletoși
Cu pantaloni strâmți și soioși
Chitariști
Zgomotoși și fanteziști
Mini-jup
Foarte scurt și strâns pe trup
Hei, tu, break
Îndrăcit ca un berbec
Toate sunt la modă acum
Și tot exagerat
Timpul trece ca un fum
Și tot va fi uitat
Da, da
Nu, nu
Hei, tramvai
Cu etaj și tras de cai
Hei, joben
Ce umblai la Mon Jardin
Hei, bunic
Cu monoclu erai șic
Hei, can-can
Cu picioarele-n tavan
Toate-au fost la timpul lor
Ceva exagerat
Anii au trecut în zbor
Și lumea le-a uitat
Da, da
Nu, nu

Toamna A Și Venit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ai frunza galbenă, ceas desfrunzit,
De ce vrei tu să cred că toamna a și venit…
Ieri iubita mi-a spus târziu:
Vezi tu codrul cel veșnic viu
Vara noastră se va sfârși
Când galben de tot va fi!
Codrul verde și adânc era,
Și avea umbră de catifea,
Și-n tot codrul sub cerul clar
O galbenă frunză doar…
Ai frunza galbenă, ceas desfrunzit,
De ce vrei tu să cred că toamna a și venit…
Ai frunza galbenă, ai glasul tău,
Ai frunza galbenă, ca visul tău…
Pentru galbenul ei noroc,
Nu văzu pe pământ alt loc,
Decât inima mea râzând
Și-n ea mă lovi căzând…
Ieri iubita mi-a spus târziu:
Vezi tu codrul cel veșnic viu,
Vara noastră se va sfârși,
Când galben de tot va fi…
Ai frunza galbenă, ceas desfrunzit,
De ce vrei tu să cred că toamna a și venit…
Ai frunza galbenă, ai glasul tău,
Ai frunza galbenă, ca visul tău…

Frunza

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ai… frunza galbenă,
Ceas desfrunzit.
De ce vrei tu să cred
Că toamna a și venit?
Ieri iubita mi-a spus târziu:
„Vezi tu codrul cel veșnic viu,
Vara noastră se va sfârși
Când galben de tot va fi.”
Codrul verde și-adânc era
Și-avea umbră de catifea,
Și-n tot codrul sub cerul clar
O galbenă frunză doar.
Ai… frunza galbenă,
Ceas desfrunzit.
De ce vrei tu să cred
Că toamna a și venit?
Ai… frunza galbenă,
Ai… glasul tău,
Ai… frunza galbenă,
Ca visul rău…
Pentru galbenul ei noroc
Nu văzu pe pământ alt loc
Decât inima mea râzând
Și-n ea mă lovi căzând.
Ieri iubita mi-a spus târziu:
„Vezi tu codrul cel veșnic viu,
Vara noastră se va sfârși
Când galben de tot va fi.”
Ai… frunza galbenă,
Ceas desfrunzit.
De ce vrei tu să cred
Că toamna a și venit?
Ai… frunza galbenă,
Ai… glasul tău,
Ai… frunza galbenă,
Ca visul rău…

Pelicanul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un pelican stă-n Cișmigiu
Pleostit și singur către toamnă
Și se părea că nici nu-i viu
Și nici un zbor nu-l mai îndeamnă..
Stă culcușit în puful lui,
Dar poate că, acum, el zboară,
Plutind spre steaua sudului,
Prin visul cald din subsuoară..
În visul lui, un stol gigant
Coboară-n Cișmigiu să-l fure,
Zburând spre polul celălalt
Sfruntând oceanele azure..
Scrutând oceanele din vis,
O clipă gâtul lui se saltă
Și ochii mari i s-au deschis
Trenând pe cenușia baltă.
Ca pelicanul solitar,
Visăm în stuful minții mele
Un zbor înalt, fără hotar,
Plutind cu stoluri mari de stele.
Spre cosmosul din care viu
Pe insula planetei noastre
M-aș fi întors într-un târziu
Peregrinând din astre-n astre.
Să dezrobesc din strâmte bolți
Acele lumi-ncătușate
Și să-ți ajut să te revolți
Eteric vânt de libertate.
Mi se părea că n-am s-apuc
Numai în vis sperata clipă
Mesaju-n cosmos să mi-l duc
Cu-nflăcărată mea aripă.
Dar, stânca dură dac-ar fi,
S-o țină-n bezna ei adâncă,
grăunța-naltelor mândrii
O să răzbească și prin stâncă!.
Rădăcinată-și face loc
Aripa mea prin roca minții
Și-ncolțind penel de foc,
Zbucnește tainele seminții..
Și iată! Ceru-i despicat!
Trag vântul-n piept, cu tot nesatiul!..
Copac de flăcări s-a-nălțat..
A mele-s lumile și spațiul!

Alcool

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E-o poveste c-o cădere
A cuiva ce-avea putere
Într-o viață prea bogată în poziții.
Dar cu stresul de la slujbă,
Cu obligații sociale
Și-o soție cu fanatice ambiții.
S-a pus pe băutură,
S-a-ncurcat c-o târâtură
Ce l-a dus spre-un trai lipsit de interdicții.
Dar toți banii i-a tocat
Și în mocirlă l-a lăsat
Un alt bețiv în zdrențe, ca toți prăpădiții.
Vai, ce păcat!
Oh, demon alcool,
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Cine-ar fi crezut
Că din om ajung ne-om.
Oh, demon alcool,
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Lipsit de control,
Sclav la demonul alcool.
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Lipsit de control,
Sclav la demonul alcool.
Înc-un vin ori gin,
El bea ce putea,
Spirt, țuică, sus paharul,
Rom, scotch, vodcă din import,
Atâta timp cât își îneacă-n ele-amarul.
Dar era un om pierdut, când nevasta și-a bătut,
Toți a plecat și și-a găsit un altul.
Ea-l îndemna mereu să bea,
Ea spre ruină îl ducea,
Dar banii când s-au dus,
L-a și lăsat prin șanțuri.
Vai, ce păcat!
Oh, demon alcool,
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Cine-ar fi crezut
Că din om ajung ne-om.
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Lipsit de control,
Sclav la demonul alcool.

Phoenix

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Fie să renască numai cel ce har / Are de-a renaște, curățit prin jar, / ... →

Pisica Neagră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Căutând în aer prada,
O pisică trece strada
Și e neagră, vai de noi,
Chiar și veacul se oprește
Și, privind-o, se gândește
Cum s-o șteargă-napoi!
Ca un om fără de minte,
Numai eu merg înainte.
Toți îmi strigă, ești nebun!?
Dar de ce-mi este dragă
Și iubesc pisica neagră,
Asta n-am cum să le-o spun.
Nu te speria, iubito,
Chiar de spune lumea-ntreagă
C-ai avea pe-nserate
Ochii de pisică neagră,
Dacă tu provoci dezastre,
Doar dezastrul meu să fii,
Taie-mi calea viața toată,
Și de zece ori pe zi.
Uite o pisică neagră,
Lumea iarăși aleargă
Dând cu pietre după ea.
Când o văd cum șchiopătează
Inima-mi sângerează
Și-i fac loc în viața mea.
Toți așteaptă acum dezastrul
Și să-mi cadă-n cap albastrul cerului așa pe loc,
Ei nu pot să înțeleagă cum, de ce pisica neagră
Mie-mi poartă doar noroc.
Nu te speria, iubito,
Chiar de spune lumea-ntreagă
C-ai avea pe-nserate
Ochii de pisică neagră,
Dacă tu provoci dezastre,
Doar dezastrul meu să fii,
Taie-mi calea viața toată,
Și de zece ori pe zi.
Căutând în aer prada,
O pisică trece strada
Și e neagră, vai de noi,
Chiar și veacul se oprește
Și, privind-o, se gândește
Cum s-o șteargă-napoi!
Ca un om fără de minte,
Numai eu merg înainte.
Toți îmi strigă, ești nebun!?
Dar de ce-mi este dragă
Și iubesc pisica neagră,
Asta n-am cum să le-o spun.