Hei, tramvai
Cu etaj și tras de cai
Hei, joben
Ce umblai la Mon Jardin
Hei, bunic
Cu monoclu erai șic
Hei, can-can
Cu picioarele-n tavan
Toate-au fost la timpul lor
Ceva exagerat
Anii au trecut în zbor
Și lumea le-a uitat
Da, da
Nu, nu
Hei, pletoși
Cu pantaloni strâmți și soioși
Chitariști
Zgomotoși și fanteziști
Mini-jup
Foarte scurt și strâns pe trup
Hei, tu, break
Îndrăcit ca un berbec
Toate sunt la modă acum
Și tot exagerat
Timpul trece ca un fum
Și tot va fi uitat
Da, da
Nu, nu
Hei, tramvai
Cu etaj și tras de cai
Hei, joben
Ce umblai la Mon Jardin
Hei, bunic
Cu monoclu erai șic
Hei, can-can
Cu picioarele-n tavan
Toate-au fost la timpul lor
Ceva exagerat
Anii au trecut în zbor
Și lumea le-a uitat
Da, da
Nu, nu
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a modurilor care vin și pleacă. Evidențiază cum fiecare generație are propriile tendințe, care inițial par exagerate, dar în cele din urmă sunt uitate sau reîmprospătate.