Pasărea Colibri – Alcool

E-o poveste c-o cădere
A cuiva ce-avea putere
Într-o viață prea bogată în poziții.
Dar cu stresul de la slujbă,
Cu obligații sociale
Și-o soție cu fanatice ambiții.
S-a pus pe băutură,
S-a-ncurcat c-o târâtură
Ce l-a dus spre-un trai lipsit de interdicții.
Dar toți banii i-a tocat
Și în mocirlă l-a lăsat
Un alt bețiv în zdrențe, ca toți prăpădiții.
Vai, ce păcat!
Oh, demon alcool,
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Cine-ar fi crezut
Că din om ajung ne-om.
Oh, demon alcool,
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Lipsit de control,
Sclav la demonul alcool.
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Lipsit de control,
Sclav la demonul alcool.
Înc-un vin ori gin,
El bea ce putea,
Spirt, țuică, sus paharul,
Rom, scotch, vodcă din import,
Atâta timp cât își îneacă-n ele-amarul.
Dar era un om pierdut, când nevasta și-a bătut,
Toți a plecat și și-a găsit un altul.
Ea-l îndemna mereu să bea,
Ea spre ruină îl ducea,
Dar banii când s-au dus,
L-a și lăsat prin șanțuri.
Vai, ce păcat!
Oh, demon alcool,
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Cine-ar fi crezut
Că din om ajung ne-om.
N-am amintiri, mi-e capul gol.
Lipsit de control,
Sclav la demonul alcool.