Octavian Goga – Oameni

Sunt oameni toți, și-i plin în lumeDe vameși și de farisei,Îi văd și nu-nțeleg anumeCe mă mai poartă printre ei.Le ard blesteme ceriul guriiCând ți se par duioși și triști,Aștern peste pornirea uriiBlândețe de evangheliști.Prin valul care nu se curmăArare când mă mai strecor,Eu simt minciuna cea din urmăCe-a umezit buzele lor.Și-n minte-atunci mi se … Citește mai mult

Octavian Goga – Graiul Pâinii

Graiul pâinii.Poveste-ntunecată-a pâinii,Nu-i strună să te ştie plânge,Căci de durerea ta străvecheÎn suflet cântecul se frânge.Când de strigarea strunei meleAş vrea plânsoarea ta s-o ferec,Se sfarmă coardele striviteDe-atâta jale şi-ntunerec.Din umbra nopţii care-ngroapăAl vostru neam din vremi bătrâne,Vă desluşiţi în negre rânduri,Voi, dătătorilor de pâine.Cinstite mâini, de soare arseŞi înăsprite de sudoare:Din truda săptămânii voastreTrăieşte-a … Citește mai mult

Octavian Goga – Revedere

Revedere.Tu, minunată poezie,Uitatul meu ostrov de flori,Îmi mai deschizi azi poarta mie,Când mă întorc din pribegie,Străin cu paşi rătăcitori?.Îmi tremură durerea-n geneCum calc pe vechiul drum bătut;Sărmane crânguri şi poiene,Vă năpădiră buruieneDe când noi nu ne-am mai văzut..Ca un drumeţ din altă ţarăÎn cale mă opresc ş-ascult:Aş vrea-n grădina solitarăUn glas să-mi reînvie iarăDin praznicele … Citește mai mult

Octavian Goga – În Codru

Când rătăcind, bătrâne codru,Ajung la sânul tău de tată,La poarta-mpărăției talePlec fruntea mea înfierbântată.Eu simt că-n lung șirag de lacrimiSe sfarm-al genei mele tremur,Și ca un făcător de releLa poarta ta eu mă cutremur.Curat e duhul lumii tale,Căci Dumnezeu cel sfânt și mareSub bolta ta înrouratăÎși ține mândra sărbătoare.Tu-l prăznuiești cu glas de clopotȘi cu … Citește mai mult

Octavian Goga – Lăutarul

Dezgroapă, moșnege, cu mâinile-n tremur,Comoara ta veche de jale.Tu porți ferecate durerile noastreÎn vaierul strunelor tale.În ele-mpletit-au străbunii cucerniciCredința visării deșarte,Și-n graiul lor plânge și n-are repaosAmarul nădejdilor moarte.Se-ndoaie, se-ntinde și tremură arcul,Și lemnul prelung se-nfioară,Când două mărgele, ca mirul de limpezi,Din gene se scurg pe vioară.Ne cântă bătrânul. – Căruntă pleoapaO vezi cum povara-și … Citește mai mult

Octavian Goga – Pe Înserate

Pe înserate.Mireasa cerului albastruÎşi împânzeşte-n ape chipul,De vraja ei tresare undaŞi-nfiorează-se nisipul.S-aştern bobiţele de rouăPe-ntinsul luncii patrafir:Din mâna cerului, părinte,Se cerne preacuratul mir.În mulcom zvon se-mbrăţişeazăCu apa trestia bolnavă –Doi licurici şi-aprind sfialaÎn adăpostul de otavă.S-aude toaca cum, grăbită,În fag o bate-o gheunoaie –Se odihnesc pe iarbă mieii,Şi zurgălăii de cioaie.Domol purcede glas de schijăDe … Citește mai mult

Octavian Goga – De Va Veni la Tine Vântul

De va veni la tine vântul,Purtând povestea mea amară,Jelitul lui să nu te-nfrângă,Mustrarea lui să nu te doară.Nu-i vina ta… Așa e scrisăNemilostiva lege-a firii:Sărutul otrăvit al brumiiOmoară toamna trandafirii.Și cine s-ar opri să plângăO frunză veștedă-n cărare,Când codrii freamătă alăturiȘi râd în răsărit de soare?…

Octavian Goga – Ceahlăul

Ceahlăul.Va fi-ntr-o zi de primăvarăCu molcom zvon în zări albastre,Când poate nimeni n-a mai plângeFărâmiţarea ţării noastre.În negură de ani de zileSe va fi scufundat CalvarulŞi doar bătrânii de-or mai spunePe unde-a fost de mult hotarul..Atunci se va urni deodatăÎntr-un cutremur toată fireaŞi-un chiot surd din depărtareVa despica nemărginirea..De peste graniţa cea nouă,Ca o sălbatică … Citește mai mult

Octavian Goga – Profetul

Profetul.Am fost proroc, pe drumul din pustie,Când zilele mureau, nemângâiete.Am fost proroc, izvor de apă vie,Toți m-ați băut, de friguri și de sete.Un vaier surd din veacuri depărtateVenea la mine-n noapte să mă cheme,Și mă găsea cu buze-nfrigurateDin plânsul vostru împletind blesteme.Iloți flămânzi de pâine și de soare,În carnea mea eu v-am dospit fiorul,Și despicând … Citește mai mult

Octavian Goga – Resurecție

Când trec umbrele-nserării,Pânze de-argintat fuior,N-auzi spasmurile măriiCum ne strigă-n hora lor?.Din păgâna și adâncaUndelor îmbrățișare,Dintr-un val ce sparge stâncaUn fior prelung tresare..Parc-o taină se ridicăDin primejdia de apă,Ochii tăi supuși de fricăVor cucernic s-o priceapă.Eu o știu atât de bine..E povestea de demult,Din uitate vremuri vineÎnc-o dată s-o ascult.