Octavian Goga – Cain

IÎn vremi demult s-a așternut sub glieȘi trupul tău și mâna vinovată,Dar Cain, tu, păcătuirii tată,Tot mai răsai și-n vremea mea târzie.Azi crește iarba proaspătă, curatăPe groapa ta de veșnică urgie,Păcatul însă pururi reînvie,Nu l-a primit țărâna-nfiorată.El s-a-mpărțit în largul lumii noastre,Se zbuciumă neadormit în firePe plaiuri verzi, pe stâncile sihastre.Noi îi simțim ispita-nfrigurată —Nepoți … Citește mai mult

Octavian Goga – Părăsiți

Stinsă-i para lumânăriiDe pe lespedea de piatră,Și bătrânii, bieți, alăturiTot mai stau, uitați, la vatră.Luna trece șura popii,Luminând în drum pridvorul –Pipa moșului nu arde,Baba și-a uitat fuiorul.Doar târziu, când prind mai aprigÎn vecini să latre câinii,Ei tresar, se văd în fațăȘi plâng amândoi bătrânii.Câtă jale le-a fost scrisă!Doi feciori aveau la casă..Unu-i mort de … Citește mai mult

Octavian Goga – În Pacea Mută

În pacea mută.În pacea mută, solitară,Cum stau cu somnul de mă-nșel,Azi pare-o urnă funerarăMansarda vechiului hotel.În bezna nopții fără stele,Eu simt cum prinsă-n umbre reciCenușa visurilor meleÎși doarme somnul ei de veci.Nimic alături nu tresareȘi nu s-aude nici un zvon,Abia din când în când, arare,S-abate-un vaier monoton.Pesemne undeva departeSe roagă vreun nenorocit,Și rugăciunea lui se-mpartePeste … Citește mai mult

Octavian Goga – La Mal

La mal.Mândra apelor crăiasă,Ne-ntâlnirăm azi în cale,Eu, cu gândurile mele,Tu, cu valurile tale.Prinşi de-o tainică chemare,Ne privim acum în faţă,Tu, eterna vremii doamnă,Eu, un strop răzleţ de viaţă.Cum te văd, din clipă-n clipă,Mintea-mi zgribură şi cade,Simt moşia ta cum creşteŞi hotarul meu cum scade.Ţi-ai pornit nemărginireaSă mă-nfrunte, să mă frângă..Râd talazurile taleDe luntriţa mea nătângă.Tu … Citește mai mult

Octavian Goga – Fără Țară

Fără țară.Eu sunt un om fără de țară,Un strop de foc purtat de vânt,Un rob răzleț scăpat din fiară,Cel mai sărac de pe pământ.Eu sunt un mag de legea nouă,Un biet nebun, orbit de-o stea,Ce-am rătăcit să v-aduc vouăPoveștile din țara mea.Eu sunt o lacrimă târzieDin plânsul unei mii de ani,Sunt visul care reînvieLa vetrele … Citește mai mult

Octavian Goga – Cosașul

Cosașul.S-a fost pornit un vânt molaticSă miște papura din baltă,Într-un oftat prelung și sâlnicGemea tulpina ei înaltă.Călătorea de-atâta vremeBolnavul vânt, mergea departe,Și semăna atâta jaleDe-a lungul miriștilor moarte.Mureau ovezele pe dealuriSub răsuflarea de otravă,Și se uscau în rădăcinăLivezi întinse de otavă.Alături tremura porumbul,Cu trupul chinuit de sete,Și se frângea trosnind în noapteCa o oștire de … Citește mai mult

Octavian Goga – Toamna-n Grădini

Val de brumă argintieMi-a împodobit grădinaFirelor de lămâițăLi se uscă rădăcina.Peste creștet de dumbravăNorii suri își poartă plumbul.Cu podoaba zdrențuităTremură pe câmp porumbul.Și cum de la miazănoapteVine vântul fără milă,De pe vârful șurii noastreSmulge-n zbor câte-o șindrilă.De vifornița aprigăSe-ndoiesc nucii, bătrânii,Plânge-un pui de ciocârlieSus pe cumpăna fântânii.Îl ascult și simt subt geneCum o lacrimă-mi învieNi … Citește mai mult

Octavian Goga – De Profundis

De profundis.Plâng apele în noaptea astaȘi, într-un vaier îndelung,Oftări mi-ating în zbor fereastra,Și-n zbor la patul meu ajung.O groază sufletu-mi supuneȘi-n așternut eu mă cufundCând stihuri de îngropăciuneVin din prăpăstii fără fund.Plânsori și gemăte și șoapteDe-a lungul apelor s-aștern,Și-n pacea miezului de noaptePar smulse dintr-un plâns etern.Pesemne-acu-i grozava clipăCând moartea s-a pornit la drum,Și bate … Citește mai mult