Octavian Goga – Cain
IÎn vremi demult s-a așternut sub glieȘi trupul tău și mâna vinovată,Dar Cain, tu, păcătuirii tată,Tot mai răsai și-n vremea mea târzie.Azi crește iarba proaspătă, curatăPe groapa ta de veșnică urgie,Păcatul însă pururi reînvie,Nu l-a primit țărâna-nfiorată.El s-a-mpărțit în largul lumii noastre,Se zbuciumă neadormit în firePe plaiuri verzi, pe stâncile sihastre.Noi îi simțim ispita-nfrigurată —Nepoți … Citește mai mult