Octavian Goga – Pe Înserate

Pe înserate.Mireasa cerului albastruÎşi împânzeşte-n ape chipul,De vraja ei tresare undaŞi-nfiorează-se nisipul.S-aştern bobiţele de rouăPe-ntinsul luncii patrafir:Din mâna cerului, părinte,Se cerne preacuratul mir.În mulcom zvon se-mbrăţişeazăCu apa trestia bolnavă –Doi licurici şi-aprind sfialaÎn adăpostul de otavă.S-aude toaca cum, grăbită,În fag o bate-o gheunoaie –Se odihnesc pe iarbă mieii,Şi zurgălăii de cioaie.Domol purcede glas de schijăDe … Citește mai mult

Octavian Goga – De Va Veni la Tine Vântul

De va veni la tine vântul,Purtând povestea mea amară,Jelitul lui să nu te-nfrângă,Mustrarea lui să nu te doară.Nu-i vina ta… Așa e scrisăNemilostiva lege-a firii:Sărutul otrăvit al brumiiOmoară toamna trandafirii.Și cine s-ar opri să plângăO frunză veștedă-n cărare,Când codrii freamătă alăturiȘi râd în răsărit de soare?…

Octavian Goga – Ceahlăul

Ceahlăul.Va fi-ntr-o zi de primăvarăCu molcom zvon în zări albastre,Când poate nimeni n-a mai plângeFărâmiţarea ţării noastre.În negură de ani de zileSe va fi scufundat CalvarulŞi doar bătrânii de-or mai spunePe unde-a fost de mult hotarul..Atunci se va urni deodatăÎntr-un cutremur toată fireaŞi-un chiot surd din depărtareVa despica nemărginirea..De peste graniţa cea nouă,Ca o sălbatică … Citește mai mult

Octavian Goga – Profetul

Profetul.Am fost proroc, pe drumul din pustie,Când zilele mureau, nemângâiete.Am fost proroc, izvor de apă vie,Toți m-ați băut, de friguri și de sete.Un vaier surd din veacuri depărtateVenea la mine-n noapte să mă cheme,Și mă găsea cu buze-nfrigurateDin plânsul vostru împletind blesteme.Iloți flămânzi de pâine și de soare,În carnea mea eu v-am dospit fiorul,Și despicând … Citește mai mult

Octavian Goga – Resurecție

Când trec umbrele-nserării,Pânze de-argintat fuior,N-auzi spasmurile măriiCum ne strigă-n hora lor?.Din păgâna și adâncaUndelor îmbrățișare,Dintr-un val ce sparge stâncaUn fior prelung tresare..Parc-o taină se ridicăDin primejdia de apă,Ochii tăi supuși de fricăVor cucernic s-o priceapă.Eu o știu atât de bine..E povestea de demult,Din uitate vremuri vineÎnc-o dată s-o ascult.

Octavian Goga – O Doină

O doină plânge sus pe culme,Din fluier unde limpezi cad,Și legănate lin s-afundăÎn pacea coardelor de brad..Cântare, meșteră cântare,Te stingi acum încet-încet,Și-adormi pierdută-n tremurareaOftării blânde din brădet..Mi-ai picurat un strop în sufletDin taina vremii de demult,Și plânsul veacurilor duseMa-nfioară când te-ascult..Cum te-ai topit acum în noapte,Eu stau cu inima la sfat:În care brad, de care … Citește mai mult

Octavian Goga – Despărțire

Când fâlfâiși naframa în albul steag al mâinii,Se oglindea amurgul în apele fântânii;Alături, săgetată în inimă de frică,În clipa despărțirii gemu o turturică,O rodie necoaptă căzu, de vierme roasă,Crăpând, înăbușită de iarba somnoroasăȘi, trist, pe poarta serii spre umbrele pieiriiIeșea, pălit și rece, luceafărul iubirii,Trecând ca peste-o rană, pe-un vânăt cer ca fierea.Plecat peste fântână, … Citește mai mult

Octavian Goga – Singur

Pustietate arsă mi-e sufletul acuma,Se plimbă râsul morţii şi-mi strigă din ţărână,Nici nu-mi mai vine-a crede c-abia-i o săptămânăDe când dormea cu mine şi cântecul şi gluma.De-atunci s-a stins în neguri puzderie de steleŞ-un roi de vise albe ce-mi adumbrea păcatul,Azi trupul mi se frânge în friguri vinovatul,Şi bântuie Samùmul singurătăţii mele.Vei mai veni vreodată, … Citește mai mult

Octavian Goga – Scrisoare

Scrisoare.Vezi cum trece vremea,Și tu, tot departe,M-am gândit acumaSă-ți trimit o carte.A-nflorit mușcataDin grădina noastrăȘi-i atât de roșuMacul din fereastră.Straturile-n luncăToate-s semănate –Și-ți spune nănașaMultă sănătate.Și mai este-o veste.– Știi tu, nene, oare?Peste-o săptămânăMărităm pe Floare.Tata-i dus la târguriMama stă și coaseȘi tot plânge, biata,Că nu ești acasă.Eu, pe gânduri dusă,Trec seara-n ogradă,Plâng acolo-n taină,Plâng … Citește mai mult

Octavian Goga – La Groapa Lui Laie

Am venit să-ți spun o vorbăAzi, când pleci în țări mai bune,Niculaie, Laie Chioru,Cântăreț din patru strune;Du-l cu tine meșteșugulCare ne-ntărea soboru:Meștere a nouă sate,Lăutare, Laie Chioru!Unde norii-și țin popasulÎn lăcaș de mărgărint,Șede Domnul cu SânpetruLa o masă de argint.Tu să-ți pleci ușor genunchiiȘi ușor să-ți pleci grumazul,Și pe umerii vioareiSă-ți apeși domol obrazul.Și să … Citește mai mult