Găinușa-ncet răsare,
Luna-i după Dealu-Mare,
Plânge-un clopot de cioaie, —
Vin ciobanii de la stână, —
Strungărițele, de mână,
Ascult cântec de cimpoaie
Și le râde tuturora
Față plină, bucălaie,
Cum încep să-nvârtă hora..
— Numai Sandu Copilandru
Nu se prinde-n hora mare.
Cântă jalnică cântare..
Cimpoieru-i ia de veste,
Stă o clipă, hodinește, —
Schimbă hora-n cânt de jale:
— „Mândră fată, ochișorii,
Ochișorii, obrăjorii‖..
— Se opresc în joc feciorii,
Dumerindu-se deodată.
— Parc-ar vrea să plângă-o fată,
Fața-i arde vâlvătaie..
Strigă Sandu Copilandru:
„Zi, căprare Niculaie!
Zi, căprare Niculaie! ‖
— Și cum arde focu-n stână
Și lumin-o buturugă,
Vede baciul că lui Sandu
Îi cad lacrime pe glugă..
Sensul versurilor
Piesa descrie viața la stână și un moment de tristețe surprins în mijlocul bucuriei generale. Sandu Copilandru este cuprins de jale, iar cântecul lui aduce tristețe și celorlalți.