Octavian Goga

Octavian Goga – Pace

de

Pace.Luna-și picură argintul,Tremurându-l pe fereastră;Vede-atâta împăcareStrăjuind căsuța noastră.Lângă pat, zâmbind, stă mama,Adormindu-și copilașii,Cămășuță cu mătaseLe-a cusut mâna nănașii.Numai moșul povestește,Așezat pe fața vetrii –Dumeriți de-o pildă veche,Îl ascultă doi cumetri.Dar auzi! Cățelul latră,S-aud șopote-n ogradăȘi s-aude, subt opincă,Scârțâitul de zăpadă.S-a curmat deodat’ povesteaȘi-i tăcere mută-n casă –Osteniți dorm ochelariiPe ceaslovul de pe masă.Licărind o raz-atingeGeamul … Citește mai mult

Octavian Goga – În Brazi

de

În tăinuita brazilor răcoareNe-a surghiunit iubirea vinovată,Cum stăm aşa sub bolta înstelată,Pădurea neagr-o catedrală pare.Singurătatea ei înfricoşatăTrezeşte-n noi o lungă-nfiorare,Din orice brad ne tulbur-o mustrareŞi tot mai greu păcatul ni-l arată.Pe rând, pe rând, o teamă ne supune,Trecutu-ntreg în inimă ne-apasă,Pierdută tu oftezi, o rugăciune..Îmi spui apoi cu glas sfârşit de trudă:— E Dumnezeu aici … Citește mai mult

Octavian Goga – Sufletul

de

Sufletul.După Ada Negri.Era puternic. – Dumnezeu din ceruriA revărsat pe fruntea lui lumină.Un cântăreţ al dorurilor multe,Poet supus visării fără nume,Era frumos, în pacea lui senină,Şi vieţuia neînţeles de lume.Lui îi spuneau într-aripate şoapte,Şi stelele şi lucrurile toate,Cu glas vrăjit de mută armonie,Cu-atâta slavă cerul i-a fost darnic;Dar pentr-un vis din zări îndepărtateO biruinţă el … Citește mai mult

Octavian Goga – O Rază

de

Te-apropie, te-apropie de mine,Şi-ascultă-mă, frumoasa mea minune:.Eu sunt supusul firii înţelepte,Închinător la glie şi la soare;M-au învăţat poruncile ei drepte,Îndemnul lor cuvântul meu îl spune.Sunt cântăreţul celor fără nume,Un strigăt smuls de-a vremilor vâltoareDin viforul durerilor din lume.Mult tăinuita firii îndrumareM-a plămădit din ură şi iubire,Mi-a dat durerea lumii moştenire,Amarul ei să-l ocrotesc pe strune.Te-apropie, … Citește mai mult

Octavian Goga – Scrisoarea Ta

de

Scrisoarea ta mi-a destrămatA visului beteală,Ce viperă ţi-a-mprumutatVeninul drept cerneală?..Cu slova ta vin anii toţi,Şi-n vraja lor mă fură..În rostul ei mărunt cum poţiSă-nchizi atâta ură?..Cetind-o azi, ca alte dăţi,În mine-un gând tresare:Ce-ar fi s-o sfârtic în bucăţiŞi s-o arunc în mare?.Din ale scrisului tău veştiOtrava s-ar desprinde,Ca mâine-atât amar de peştiPescarii n-ar mai prinde..

Octavian Goga – Strigoii

de

Case putrede, bătrâneDe rușine și păcate,Case negre, dărâmate,După voi ce mai rămâne?Sunt strigoii din vechimePrinși în var și-n cărămidă,Să-i alunge, să-i ucidăNu e-n stare încă nime..Cu răsuflete de ură,În scrâșnirea lor flămândă,Ei se-nșiruie la pândăPe la orice cotitură.Orișicât de înainteNoi împingem carul vieții,Ei stropesc în ochi drumețiiCu țărână din morminte.Stați cu mâinile-amândouă,Meșteri mari în apărare,Căci … Citește mai mult

Octavian Goga – Clăcașii

de

Era în miezul zilelor de vară,Și soarele, din drumul lui de pară,Își trimitea săgețile aprinse.Din brâul lui, din haina lui senină,Descoperite ținte de luminăCădeau sfărmate-n pulbere de razăPe revărsarea țarinei întinseȘi ascuțeau ucigătoare suliți..Eu le vedeam înșiruirea lungă,Cum, gârbovită, -ncet înaintează,Cum, stăruind, prin holdă-și taie uliți,Cerșetorind cu ochii stinși o dungăDe nor pribeag în vânătul … Citește mai mult

Octavian Goga – Tăcerea Ta

de

Mai ții tu minte noaptea-ntâie,O noapte umedă, albastră..În pacea ei înfioratăVorbea numai tăcerea noastră..De-atunci atâtea nopți trecură,Tot nopți cu șoapte și cuvinte..Din câte-alături povestirămNimic nu-mi mai aduc aminte..Dar până-n clipa de pe urmăFermecătoare-o să-mi rămâieȘi-o să-mi vorbească totdeunaTăcerea ta din noaptea-ntâie..

Octavian Goga – Mi-A Bătut Un Moș La Poartă

de

Mi-a bătut un moș la poartă,Biet țăran cu tundra sură,Îl lătrau departe câiniiCând să-mi vie-n bătătură.Cu sfiala lui seninăMi-a trecut cucernic pragul,Ca un sol din altă lumeZâmbitor pășea moșneagul.Câte nu ne povestirămStând alăturea la masă?..Sfânta mea copilărieMi-a venit cu el în casă.Rând pe rând îmi înviarăNăzuințe frânte-n două,De la satul de sub muntePână-n lumea asta … Citește mai mult

Octavian Goga – La Stână

de

Găinușa-ncet răsare,Luna-i după Dealu-Mare,Plânge-un clopot de cioaie, —Vin ciobanii de la stână, —Strungărițele, de mână,Ascult cântec de cimpoaieȘi le râde tuturoraFață plină, bucălaie,Cum încep să-nvârtă hora..— Numai Sandu CopilandruNu se prinde-n hora mare.Cântă jalnică cântare..Cimpoieru-i ia de veste,Stă o clipă, hodinește, —Schimbă hora-n cânt de jale:— „Mândră fată, ochișorii,Ochișorii, obrăjorii‖..— Se opresc în joc feciorii,Dumerindu-se … Citește mai mult