Octavian Goga – Strigoii

Case putrede, bătrâneDe rușine și păcate,Case negre, dărâmate,După voi ce mai rămâne?Sunt strigoii din vechimePrinși în var și-n cărămidă,Să-i alunge, să-i ucidăNu e-n stare încă nime..Cu răsuflete de ură,În scrâșnirea lor flămândă,Ei se-nșiruie la pândăPe la orice cotitură.Orișicât de înainteNoi împingem carul vieții,Ei stropesc în ochi drumețiiCu țărână din morminte.Stați cu mâinile-amândouă,Meșteri mari în apărare,Căci … Citește mai mult

Octavian Goga – Clăcașii

Era în miezul zilelor de vară,Și soarele, din drumul lui de pară,Își trimitea săgețile aprinse.Din brâul lui, din haina lui senină,Descoperite ținte de luminăCădeau sfărmate-n pulbere de razăPe revărsarea țarinei întinseȘi ascuțeau ucigătoare suliți..Eu le vedeam înșiruirea lungă,Cum, gârbovită, -ncet înaintează,Cum, stăruind, prin holdă-și taie uliți,Cerșetorind cu ochii stinși o dungăDe nor pribeag în vânătul … Citește mai mult

Octavian Goga – Tăcerea Ta

Mai ții tu minte noaptea-ntâie,O noapte umedă, albastră..În pacea ei înfioratăVorbea numai tăcerea noastră..De-atunci atâtea nopți trecură,Tot nopți cu șoapte și cuvinte..Din câte-alături povestirămNimic nu-mi mai aduc aminte..Dar până-n clipa de pe urmăFermecătoare-o să-mi rămâieȘi-o să-mi vorbească totdeunaTăcerea ta din noaptea-ntâie..

Octavian Goga – Mi-A Bătut Un Moș La Poartă

Mi-a bătut un moș la poartă,Biet țăran cu tundra sură,Îl lătrau departe câiniiCând să-mi vie-n bătătură.Cu sfiala lui seninăMi-a trecut cucernic pragul,Ca un sol din altă lumeZâmbitor pășea moșneagul.Câte nu ne povestirămStând alăturea la masă?..Sfânta mea copilărieMi-a venit cu el în casă.Rând pe rând îmi înviarăNăzuințe frânte-n două,De la satul de sub muntePână-n lumea asta … Citește mai mult

Octavian Goga – La Stână

Găinușa-ncet răsare,Luna-i după Dealu-Mare,Plânge-un clopot de cioaie, —Vin ciobanii de la stână, —Strungărițele, de mână,Ascult cântec de cimpoaieȘi le râde tuturoraFață plină, bucălaie,Cum încep să-nvârtă hora..— Numai Sandu CopilandruNu se prinde-n hora mare.Cântă jalnică cântare..Cimpoieru-i ia de veste,Stă o clipă, hodinește, —Schimbă hora-n cânt de jale:— „Mândră fată, ochișorii,Ochișorii, obrăjorii‖..— Se opresc în joc feciorii,Dumerindu-se … Citește mai mult

Octavian Goga – Trecutul

Trecutul.S-abat mustrări din altă vreme,Din vremea când nu ne ştiam,Şi vin pe nume să mă cheme,Să-mi strige nopţile la geam,Ca o pădure de blesteme..Trecutul tău de-odinioară,Prăpastie cu multe guri,Cu întrebări ce mă-nfioară,Cu şerpuiri şi cotituri..Trecutul, nesătulă fiară..Trecutul, umbră vinovată,Tâlhar scăpat de sub zăvor,Din cripta lui întunecată,Se furişează, călător,Şi lângă patul meu s-arată.Trecutul, cioclu de morminte,Sinistru … Citește mai mult

Octavian Goga – A Murit…

De-o zi-ntreagă plâng alături biata Mura cu fecioru.În bordei, pe masa-ntinsă, doarme astăzi Laie Chioru.De-nvălire o vecină s-a-ndurat cu două straie,Și drept pernă o desagă a umplut Mura cu paie.L-a legat pe sub bărbie cu năframa de mătasă,O scumpete pusă-n ladă de pe când era mireasă.Busuioc și izmă creață a adus cumătra dar,Iar pe buzele-nnegrite … Citește mai mult

Octavian Goga – Nepotrivire

Am întâlnit-o ieri în cale,Sus, la răscruci, lângă alun,Nu ne-am văzut de ani de zileCu fata judelui Zăbun.Drăguța mea de la podmol,Din nopțile cu șezători,Și-a pironit ochii-n pământ,Posomorâți și visători.I-am prins mânuța s-o alint,Nedumerită se uita,Drăguța mea de la podmolMi-a zis sfioasă „dumneata”.Iar când am prins-o de mijlocȘi-am sărutat-o lung pe gură,Mi s-a ascuns la … Citește mai mult

Octavian Goga – Departe

Departe.Vezi luna-n cingătoareaAprinsei bolţi albastre,Argintul ei tiveşteŞi pragul casei noastre.Şi uite, -n clipa astaEu nu ştiu ce mă-ndeamnăSă simt întreg amarulAcestei nopţi de toamnă.Dar parcă plâng copaciiDin frunzele lor moarte,Şi parc-aud un cântecCum tremură departe.Aievea simt în sufletCum jalea lui m-apasă –Aş vrea să fiu acumaÎn sat la noi, acasă.S-ascult cântarea blândăCum picură domoală,Şi capul … Citește mai mult

Octavian Goga – Noapte

Noapte.Nemărginită boltă-a nopții,Deschide tainica ta carteȘi-ascultă-mi glasul zbuciumăriiNeputincioase și deșarte.Doar mila ta n-o să se stingăCând două mâini tremurătoareÎși împreun’ nevolniciaÎn chip de rugă și iertare.Azi țintele de nestemateCulege-le din cingătoare,Căci ochii stelelor mă mustră,Și plânsul stelelor mă doare.Azi orice picur de luminăDin fața ta îmbujoratăÎn țintirimul larg al mințiiO cruce proaspătă-mi arată.Le văd șireag … Citește mai mult