Neadormit veghează felinarul,
În taina nopții osândit să vadă,
Tovarăș are colțul vechi de stradă,
Singurătății sfetnic — trotuarul.
El vede-a vieții nesfârșită pradă,
Asfaltu-i spune patima și-amarul,
În fața lui își plimbă-ntreg calvarul
Întunecata veacului baladă..
În tremur lin lumina i se frânge,
Clipind încet cu licărire rară,
Îți pare-un ochi îndurerat ce plânge.
Și parc-aud oftarea lui sihastră:
„De ce m-aprindeți fiecare seară,
Să luminez nenorocirea voastră?..”
Sensul versurilor
Piesa descrie un felinar care veghează singuratic în noapte, martor al suferințelor și al baladei întunecate a veacului. Felinarul, personificat, pare să se întrebe de ce trebuie să lumineze nenorocirea oamenilor.