Versuri corectate și adnotate
Vino! De-am ști să ne iubim cum se cuvineși până la moarte o clipă să nu ne despărțim!Generoșii viața și-o oferă ființei iubite.Muritori suntem: alungă orice josnicie,gândurile-ascunse întunecă iubirea:de ce nu le surghiunim de tot din inima noastră?Mulțumit de mine vei fi când voi muri?De ce să-i îndrăgești pe morți și să te lupți cu … Citește mai mult
Dacă eu sunt beat, tu ești nebun.Cine ne va duce acasă?Și doar ți-am spus de-o sută de ori:Bea două sau trei cupe mai puțin!Nu zăresc în oraș nici un om, măcar, întreg la minte:unul e mai rău ca altul, mai tulburat și mai smintit.Suflete drag, vino la tavernă să guști din bucuriile Iubitului.Ce plăceri ar … Citește mai mult
Am cutreierat întregul oraș;n-are seamăn orașul meu de Iubire.Nu-mi închipuiam, pe-atunci, prețul lui;multă vreme-am lipsit fără să știu.În afara Iubirii, n-a fost decât sunetul unei tobe,singur sunet auzit, dintre zgomote, în lumea asta;în sunetele tolbei, din lumea arhetipurilorîn lumea schimbătoare-am căzut puțin câte puțin;suflet însingurat, pe-atunci, printre-atâtea suflete,zburătăceam, descumpănită inimă.Dar din nectarul ce dă și … Citește mai mult
Lumea asta-i ca un arbore, o, fiul meu!iar noi suntem pe el fructe pe jumătate coapte.Fructul verde atârnă greu pe ram,efiind nici frumos, nici demn de cerul gurii.Dar când s-a copt, îndulcit, năclăind buzele,atunci el cântăreşte uşor, pe crengi. Fanatismul,asprimea vin din ignoranţă:câtă vreme eşti făt, te hrăneşti cu sânge.
Această ființă umană este o casă de oaspeți:În fiecare dimineață, un nou venit.O bucurie, o întristare, o josnicie,O priză de conștiință trecătoare, toate aparPrecum un oaspete neașteptat.Întâmpină-i și bucură-i pe toți!Chiar dacă sunt un grup de regrete,Ce-ți zguduie violent casa golită de mobilă.Totuși, tratează onorabil fiecare oaspete.El te poate conduce spre o nouă încântare.Gândul întunecat, … Citește mai mult
Cel cu veșmintele sfâșiate de Iubire,purificat a fost de lăcomie, de-orice defect.Laudă ție, Iubire, plină de mană pentru noi!O, tu, leac al tuturor mizeriilor noastre!Orgoliului nostru și gloriei noastre himerice, remediu,tu ești pentru noi Galien și Platon! Mulțumită ție,de lut trupul nostru se-avântă spre ceruri.Munții intră în dans și devin ușori.Starea de Iubire se exprimă … Citește mai mult
Du-te! Du-te să dormi aiurea; lasă-mă singur;lasă-mă beat mort și hoinărind îndrăgostit de noapte,singur în astă noapte, până-n zori, și-n valul nebuniei mele;dacă vrei, iartă și vino; dacă nu, pleacă, chinuiește-mă!De mine fugi departe spre-a nu cădea-n nefericire!Calea salvării alege-o! Ferește-te de cea a nenorocirii!Cu lacrimile-mi singur rămân, ghemuit în colțul tristeții;prin ale mele lacrimi, … Citește mai mult
Ascultă trestia povestindu-și tristețea;de despărțiri se plânge, spunând:„De când din mlaștina cu stuf am fost tăiată,bărbat și femeieși-au descărcat sufletul prin sunetele mele.O inimă-mi doresc, sfâșiată prin separare,ca să-i destăinuiesc durerea nostalgiei,căci orice ființă rămânând departe de originea sacaută clipa când o va regăsi.În orice anturaj m-am lamentat;îndureraților și fericiților le-am fost însoțitoare;fiecare mi-a fost … Citește mai mult
O, limba mea! Cât rău îmi faci!Ce să-ți mai spun, din moment ce vorbești?O, limba mea! Tu ești și piatră de moară, și foc.De câte ori vei aprinde piatra de moară?Din pricina ta sufletul geme secret,desăvârșind tot ce-i spui.O, limba mea! Tu ești o nesfârșită comoarăși ești totodată boală fără de leac.
Arată-ți fața!Pământul cu flori îl vreau și grădina de trandafiri.Deschide-ți buzele!Să savurez vreau zahăr din abundență.O, tu, soare de frumusețe, o clipă ieși din nor,căci fața Ta o vreau, radioasă.Prin iubirea de Tine,am ascultat toba chemând șoimulși m-am întors,căci jinduiesc să fiu la mâna stăpânului.Cu cochetărie ai spus: „Du-te și nu mă mai chinui!”Este chiar … Citește mai mult