Moulavi – Cine-i Oare Ființa Asta

Cine-i oare ființa asta, o, Dumnezeul meu!
La banchetul mut, ispitindu-ne încet, încet?
Tu ne atragi spre tine, luându-ne la rost sufletul,
îndepărtându-ne de grupul de refractari,
îndemnându-ne spre cel al exaltaților,
captivându-ne auzul și tulburându-ne spiritul.
Inițiatului setea i-o potolești și-l liniștești pe cel rătăcit;
unda vitală e hrana celui ce se omoară din iubirea de tine;
fără-ncetare-l faci să guste-această undă pe mistuitul de sete.
Prin inspirația sa desface nodurile inimii noastre uniunea cu tine;
fără-ncetare, scutură cu răsuflarea ta ramura speranței noastre!
Într-o existență ca a ta, ție fără moarte frumusețea;
cei care-o caută, pătimașii, liniștea și-o găsesc grație ei.
Călătorii au drept țintă vederea celor nemișcați;
cei ce vorbesc vor să-i audă pe cei muți.
Depășind aparențele, vei ajunge la Spiritul pur;
și cerurile-ai să le-ntreci, când te vei lipsi de femei,
la fel de frumoase ca luna.