Moulavi – Du-Te, Du-Te Să Dormi Aiurea

Du-te! Du-te să dormi aiurea; lasă-mă singur;
lasă-mă beat mort și hoinărind îndrăgostit de noapte,
singur în astă noapte, până-n zori, și-n valul nebuniei mele;
dacă vrei, iartă și vino; dacă nu, pleacă, chinuiește-mă!
De mine fugi departe spre-a nu cădea-n nefericire!
Calea salvării alege-o! Ferește-te de cea a nenorocirii!
Cu lacrimile-mi singur rămân, ghemuit în colțul tristeții;
prin ale mele lacrimi, poți face să se-nvârtă
oriunde piatra de moară.
O crudă ființă cu inima de piatră ne dă morții
și nu se întâmplă nimic;
când ea ucide, nimeni nu-ndrăznește să spună:
, , Dar hotărăște prețul sângelui! ”
Regina frumuseților nu-i deloc constrânsă la fidelitate;
așteaptă cu răbdare și rămâi fidel, îndrăgostitule cu fața pală!
Dincolo de moarte, un rău există; iar acest rău e fără leac;
dar să te sfătuiesc cum pot oare răul să-ndrepți?
Noaptea trecută, în vis am văzut un bătrân în cartierul Iubirii;
cu mâna mi-a făcut semn să mă duc la el; mi-a spus:
, , Dacă pe drumul tău e-un dragon, Iubirea-i ca smaraldul:
cu fulgerul lui, dragonul nici n-a fost. ”