Versuri corectate și adnotate
E toamnă. Noapte. Plouă. Insomnie.Deschid albumul cu fotografii:Cei vii sunt morți, pe când cei morți sunt vii, –Și toți îmi dau o criză de fobie.Îi văd trecând prin viața mea pustieCu relativul vieții lor pustii..Și-n pragul absolutei veșnicii,Aștept să-mi sune ceasul lor și mie.Mereu ciocanul vremii cade greuȘi-mi bate cuie la sicriu mereu,Cu iscusința lui … Citește mai mult
Stă drept în sus; iar sobra majestateA ramurilor sale-n mlădiereVibrează calm în magica tăcereDin visătoarea lui singurătate.În crengi, uşor, tot mai uşor, străbateÎncetinel zefiru-n adiere.Şi-un freamăt lin, un freamăt de mistere,Foşneşte-n frunze-alene clătinate.Ce simţitor e plopul meu din vale:Când râzi, pătrunde-n ramurile saleUn viu concert de râsete-n surdină.Iar dacă plângi, în plop ecoul zboarăŞi, frământat … Citește mai mult
Ridică-ncet lăsatele perdeleCu mâna ta ușor înfioratăȘi din misterul umbrei încadrată,Răsari în spumă albă de dantele.E-un cer albastru ca de peruzeleȘi-n noaptea de luceferi presurată,Mireasma fânului cosit îmbatăCa un narcotic visurile mele.De-ai ști ce tristă-i fără tine Luna,Tu ai veni la geam întotdeaunaSă-ți scalde păru-n blondele ei raze….Și-n ochii tăi, haotica pribeagă,Cu străluciri de tainice … Citește mai mult
Vă vreau, poeți, cu inimi frământate;Doriți, visați și râdeți, plângeți. FireaSă-și oglindească-n voi nemărginireaAlcătuirii sale variate.Și sufletele fie-vă-ncercateDe patimi cât de multe. Fericirea,Durerea și mânia, și iubireaSă clocotească-n voi amestecate.Precum de fulgere se-ncarcă norul,Așa să vi se-ncarce-n suflet dorulDe-a vă-nălța prin cunoștinți cuvântul, –Ca-n armonii să-i întrupați prisosul,Slăvind un singur paradis; Avântul…Și-având un singur Dumnezeu: … Citește mai mult
Cântă privighetoarea-n crâng. SeninulDin luna liliacilor în floareVibra de trilurile-ncântătoareÎn care pasărea-și topea suspinul.Pe-ntinsuri se cernea, solemn, declinulPărintelui suprem, slăvitul Soare.Și-n goluri largi, Diana călătoarePlutea așa de albă cum e crinul.Pe undeva, din văi, porni deodatăO melodie-atâta de curată,De parcă-un înger dorul sta să-și spună.Părea că-s armonii din Prier smulte –Pe când în crângul poleit … Citește mai mult
De poți să-nfrunți infernul bărbătește,Cu mine vin’ pe-ntunecata caleDin adâncimile ființei tale;Se zbat acolo trei damnați. Privește:E unul care osânda și-o trăiește,Urmând îndemnurile firii sale,Și-ascuns mereu sub măști sentimentale,Prin bal-mascatul lumii rătăcește.Al doilea pe cel dintâi îl ceartăȘi cu înțelepciunea lui deșartăÎi otrăvește orișice dorință.Iar altul stă-ntre victimă și gâde;La cei doi frați ai săi … Citește mai mult
De-ai fost vreodată patria durerii,Sărmane cititor, o, scumpe frate,Închide ochii, și-n singurătate,Ascultă bine muzica tăcerii.Ascult-o: Parcă-n taina primăverii,Prin golul sufletului tău străbateUn țârâit de greieri pe-nserateȘi-ți cântă-ncet poemul mângâierii.Simți topindu-se pe-o dulce caleDeșertăciunea suferinței taleȘi-o soarbe-apoi simfonica tăcere.Iar doruri noi prin inimă-ți s-avântă.S-avântă-n armonii de renviere.Și cântă-n jurul tău tăcerea.. cântă..
A mai trecut o zi din viața meaȘi-acuma-n miez de noapte-i plâng sfârșitul;Dar îmi trimite vorbă Preaslăvitul:„Cu ce te-ai fi ales, de nu trecea?.”În vreme clipa dacă-ncremenea,Ți-ar fi rămas în noapte răsăritul..Și-n volbură ți-ar fi rămas zenitul..Și slava ta-n gheenă rămânea..Când trecerea e singura tărie,A veșniciei nestatornicieN-o tângui cu plânsul tău nerod;Ci-ncântă-te că-i clipa trecătoare,Căci, … Citește mai mult
Sinteză sub soare.De neurastenie fugărit,M-am dus să caut liniște la țară;Dar monotona pace seculară,Cântată de poeți, – m-a plictisit.Lumine-n zori și umbre-n asfințit..Și toamnă, iarnă, primăvară, vară..Și-n casă gol.. și-același gol afară..Și totul repetat necontenit.Oraș ori sat, – netrebnice fermente,Aceleași în palate turbulenteȘi-n pașnicul colibelor azil.Oriunde trudă fără de repaos..Și-n sfere vide: Astrul inutil,Perpetuând banalitatea-n … Citește mai mult
Și Labirint, și temple, și palate,Osiris, Boul Apis, Crocodilul…Și Memfis, Teba, Sais, pân-și NilulPar azi mumii de secole-ngropate.În fața piramidelor bogate,Doar Sfinxu-ndreaptă, zâmbitor, profilul:Surâde cu sarcasm etern copilulCel răsfățat al vremilor uitate.Lumina claselor sacerdotaleȘi pompele măririlor regale,De-acest surâs sunt toate cântărite:Că, de-a pierit Egiptu-n noapte-adâncă,Pe urma gloriilor lui cernite,Eternul Sfinx și-acum surâde încă.