Și Labirint, și temple, și palate,
Osiris, Boul Apis, Crocodilul…
Și Memfis, Teba, Sais, pân-și Nilul
Par azi mumii de secole-ngropate.
În fața piramidelor bogate,
Doar Sfinxu-ndreaptă, zâmbitor, profilul:
Surâde cu sarcasm etern copilul
Cel răsfățat al vremilor uitate.
Lumina claselor sacerdotale
Și pompele măririlor regale,
De-acest surâs sunt toate cântărite:
Că, de-a pierit Egiptu-n noapte-adâncă,
Pe urma gloriilor lui cernite,
Eternul Sfinx și-acum surâde încă.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra măreției și decăderii Egiptului Antic, contrastând efemeritatea puterii umane cu eternitatea Sfinxului. Sfinxul, martor tăcut al istoriei, surâde ironic la vanitatea ambițiilor umane și la trecerea implacabilă a timpului.