Sinteză sub soare.
De neurastenie fugărit,
M-am dus să caut liniște la țară;
Dar monotona pace seculară,
Cântată de poeți, – m-a plictisit.
Lumine-n zori și umbre-n asfințit..
Și toamnă, iarnă, primăvară, vară..
Și-n casă gol.. și-același gol afară..
Și totul repetat necontenit.
Oraș ori sat, – netrebnice fermente,
Aceleași în palate turbulente
Și-n pașnicul colibelor azil.
Oriunde trudă fără de repaos..
Și-n sfere vide: Astrul inutil,
Perpetuând banalitatea-n haos.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de plictis și dezamăgire față de viață, indiferent de locul sau circumstanțele în care se află. Protagonistul caută liniște, dar găsește doar monotonie și repetitivitate, atât la țară, cât și la oraș, simțindu-se alienat și incapabil să găsească un sens.