Un fulger nu trăiește
singur, în lumina sa,
decât o clipă, cât îi ține
drumul din nor până-n copacul
dorit, cu care se unește.
Și poezia este – așa.
Singură-n lumina sa
ea ține pe cât ține:
din nour până la copac,
de la mine pân’ la tine.
Sensul versurilor
Piesa compară poezia cu un fulger, subliniind efemeritatea și conexiunea dintre creator și receptor. Poezia, ca și fulgerul, are o existență scurtă, dar puternică, unind două puncte: inspirația și înțelegerea.