Versuri corectate și adnotate
N-ai fost al meu și nici nu cred că vreodatăvei fi. Câteva vorbe, o simplă atingereca în bar alaltăieri – nimic altceva.E păcat, recunosc. Dar noi, oamenii Artei,prin forța minții și, se-nțelege,doar pentru câteva clipe, izbutim a crea uneori o plăcerece pare-aproape aievea.Așa cum s-a-ntâmplat alaltăieri în bar – desigurși cu ajutorul misericordios al alcoolului … Citește mai mult
„Nu ca un rege, ci ca un actor, hlamida și-a schimbat-o cu o mantie neagră de tragedie și s-a făcut nevăzut.” (Plutarh, [Viața lui Demetrios, LXIII].)Când părăsitu-l-au macedonenii,pe Pyrrhus arătând că îl preferă,Demetrios, regele lor (ce sufletnobil) nu s-a purtat deloc – așa se spune –asemeni unui rege. Ci în grabăși-a scos veșmintele-aurite,iar condurii de … Citește mai mult
Vai nouă, bieţi nefericiţi,aidoma-s strădaniile noastre cu ale troienilor.Cum izbândim ceva, pe dată căpătămun strop de-ncredere şi-ncepemcuraj să prindem, şi speranţe.Mereu însă în cale o stavilă ne-apare:Ahile, dintr-un şanţ răsărit,cu glasul său sălbatic ne-ngrozeşte.Aidoma-s strădaniile noastre cu ale troienilor.Ne amăgim că, dârji şi cu-ndrăzneală,mersul destinului vrăjmaş schimba-vomşi-n faţa zidurilor stăm, gata de luptă.Când vine însă … Citește mai mult
Într-o carte veche – de vreo sută de ani –între paginile-i, uitată,am găsit o acuarelă neiscălită.Trebuie să fie opera unui artist foarte abil.Avea ca titlu: „Prezentarea Amorului”.Dar s-ar potrivi mai degrabă: „amorului esteților extremi”.Căci era evident când vedeai lucrarea(gândirea artistului se făcea ușor simțită)că nu celor ce iubesc cât de cât sănătos,rămânând oricum în limitele … Citește mai mult
Pasul primului trecător,strigătul vesel al primului vânzător,cele dintâi ferestre și ușideschise – toate laolaltă sunt odape care o murmură străzile dimineața.Pașii ultimului trecător,strigătul ultimului vânzător,ușile și ferestrele închise –toate sunt elegiape care-o îngână străzile seara.
La ce bun, ce foloase a urmărit destinulivindu-mă, în slăbiciunea mea, poet?Zadarnic mi-e cuvântul; sunetul lirei mele,cel mai armonic chiar, e tot înșelător.De-aș vrea să cânt simțiri înălțătoare,și glorii și virtuții sunt simple năluciri.Oriunde aș privi, dezamăgire-i;oriunde m-aș întoarce, doar în spini mi-e pasul.Pământul e o sferă vicleană, rece, sumbră.Zadarnicu-mi cântec – întruchiparea lumii.Eu, dragostea … Citește mai mult
N-am mai regăsit ce-atât de repede pierdut am…Ochii de vis, palidulchip… în noaptea străzii…Nu i-am mai regăsit pe cei ce-ntâmplător în cale mi-au ieșit,pe care-atâta de ușor i-am părăsitca să-i doresc, apoi, cu câtă-nverșunare.Ochii tăi poetici, palidul chip,buzele acelea, nu le-am mai regăsit.
Celui care a eșuat, celui care a eșuatcât de greu îi vine să deprindă a foameinoua limbă și al purtării nou veșmânt.Pe la nevrednice case străine cum să umble? –Cu ce inima să umble pe stradăși, în fața ușii ajuns, de unde să găseascătăria clopotul să atingă?Pentru abjecta nevoie de pâineși pentru adăpost cum să … Citește mai mult
În această obscenă poză vândută într-ascuns,pe stradă (ca polițaiul să nu prindă de veste),în această vulgară poză,cum de-a ajuns chipu-țide vis? Cum de imaginea ta o reflectă?.Cine știe ce trai depravat, josnic vei fi dus?!Ce abject trebuie să fi fost loculÎn care te-ai lăsat pozat!Ce suflet ticălos vei fi având?În pofida acestora, și-a altora, mai … Citește mai mult
Cinstită călimară, sacră poetului,din tine izvorăște lumea întreagă,orice chip când de tine se apropiecapătă o inefabilă grație.Unde a găsit cerneala ta aceste miticebogății? O picătura de-a ta căzând pe hârtieun diamant ne așazăprintr-ale fanteziei noastre giuvaere.Cine te-a învățat să arunci în mijlocul lumiicuvinte care să ne tulbure într-atât?Și urmașii urmașilor noștri le vor citicu aceeași … Citește mai mult