„Văzând ce nepăsare-i
la noi, față de zei…” – spunea el, pe-un ton grav.
E nepăsare. Dar ce speră, mă rog?
Putea să reorganizeze cultul, dacă voia,
dacă voia, putea să dea în scris marelui preot al Galației
sau celorlalți pontifi, sfaturi și-ndemnuri…
Prietenii săi însă nu sunt creștini,
iată-adevărul. Nu le era, de aceea,
la-ndemână, așa că lui (creștin prin educație),
noul sistem de dogme,
ridicol în concepție, ca și în aplicare.
Erau, la urma urmei, greci. Măsură, deci, Auguste!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra nepăsării oamenilor față de credință și tradiții. Personajul Iulian observă această indiferență și se întreabă ce speranțe mai pot exista, având în vedere că prietenii săi nu împărtășesc aceleași valori religioase.