Adu-ți aminte, trup, nu doar c-ai fost iubit,
nu numai paturile unde-ai zăbovit,
ci și dorințele ce pentru tine
în ochii limpezi străluceau
și tremurau în glas – dar le-a zădărnicit
o piedică întâmplătoare.
Acum, când toate sunt trecut,
pare că te-ai fi dăruit și lor,
dorințelor pierdute – cum mai străluceau,
adu-ți aminte, în ochii lacomi țintuiți asupra ta;
cum pentru tine tremurau în glas, adu-ți aminte, trup.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra amintirilor legate de corp și de dorințele pe care le-a stârnit. Vorbește despre trecerea timpului și despre cum amintirile persistă, chiar și atunci când dorințele nu mai pot fi împlinite.