Juan Ramon Jimenez – Sufletului Meu

Necontenit ții creanga pregătitădreptului trandafir; pășești atentmereu lipind urechea caldă la intrareatrupului tău, după săgeata nesperată.Nu-i undă ce se scurge din neant,din umbra ta deschisă să nu-și ialumina cea mai pură. Noaptea, treazrămâi pe steaua ta, de veghe vieții.Așterni pe lucruri semnul de neșters.Apoi, întors în slava culmilor,vei retrăi-n tot ce pecetluiești.Și trandafirul tău va … Citește mai mult

Juan Ramon Jimenez – Ora Imensă

Tulbură pacea doar o pasăre, un clopotParcă-ar vorbi în taină cu-amurgul amândoi.E liniştea de aur. E seara de cristale.Candori rătăcitoare trec legănând copacii.Şi dincolo de toate prin vis pârâul clarprintre mărgăritare spre infinit aleargăSingurătate! Totul e limpede şi stinsTulbură pacea doar o pasăre, un clopotIubirea e departe… Nepăsătoare, calmă,inima-i liberă. Nici veselă, nici tristă.Culori, parfumuri, … Citește mai mult

Juan Ramon Jimenez – Ochi Cerești

Credeam c-albastra cerului culoarecoboară-aici, pe Terra-ntunecată,din când în când, iar suferinţa-mi toatădulceaţă vrea să ia din orice floare.Şi dorul meu aprins, în zi cu soare,un fluture a întâlnit odată,dar el era doar umbra aruncatăde-al meu delir când somnul nu apare.Voi, ochi cereşti, privirea voastră catăde sus, ca cerul, spre pământul carese-ascunde-n noaptea neagră şi senină … Citește mai mult

Juan Ramon Jimenez – Pentru Sonet Din Suflet

Cum zborul stă în aripa blajină,şi cum parfumul stă ascuns în floare,la fel stă-n foc sclipirea călătoareşi-albastrul pur în bolta cea senină;cum stă răcoarea-n unda cristalinăşi-n melodie dulcea consolare,şi bogăţia-n diamantul tare,aşa-i şi carnea mea de doruri plină.În tine, drag sonet, a mea tristeţe,se-adună ca-ntr-o apă ce bălteşte,îngrămădind splendori universale.Şi clară este marea-i frumuseţe,ca cerul … Citește mai mult

Juan Ramon Jimenez – Călătoria Finală

Eu voi pleca. Și vor rămâne păsările cântând;livada, de asemenea, va rămâne, cu pomii-i verzi,și cu fântâna albă.Când cade seara cerul va fi albastru și senin;și vor suna, cum sună-n seara asta,clopotele din clopotniță.Muri-vor cei ce mă vor fi iubit;și-n fiecare an cătunul va fi altul;și prin livada înflorită, cu pomii văruiți,sufletul meu va rătăci, … Citește mai mult

Juan Ramon Jimenez – Pom Tânăr și Bun

Da; după gardul tău ce-l înfășoarăaprilie-n verdeață, te trezește,pom îngrădit, și creanga-ți aureșteîn cea lumină dulce și solară!Captiv ești, însă simți că e ușoarăsingurătatea. Ziua ce mijeștee-o umbră-n tine, care gângureșteîn marele pustiu ce te-nconjoară.Păsări și vânt, cu-înaripată fire,la tine vor veni la închisoare,că-s libere și-au multă vioiciune.Pom solitar! – curata mea iubire! –sunt sigur … Citește mai mult

Juan Ramon Jimenez – Duminica de Primăvară

O pasăre, în lirica amiezii virginale,Dă glas printre marmori, palatul sonor.Visează-n ceruri soarele vii focuri pe cristale.Și-i aur cantilena havuzelor în cor.E-o sărbătoare-n limpezi ecouri cristaline:De printre marmori, pasărea; lângă fântâni, răsura.Gâtlej de sloi fierbinte! Albastre, argentiniene,Dulci tremure-nfioară petalelor nervura.Ca-ntr-o visare trează pășesc, strivit de har,Zâmbindu-mi nălucirii, pe lespezi mari de soare.Mi-e inima-mbibată de suflul … Citește mai mult

Juan Ramon Jimenez – Inima Frântă

Credeam că pe vecie e legatăinima mea, cu multă măiestrie,cu corzi vibrând intens de poezie,din lira mea măreață și curată.Iar primăvara mea cea minunată,pe unde eu treceam, cu dărnicieflori deschidea și-un cânt de bucurieîmi însorea atunci ființa toată.Tu dintre roze mi-ai ieșit în calela fel de schimbătoare și frumoasă,punând capcane și râzând șireată.Și-ai mei ochi … Citește mai mult

Juan Ramon Jimenez – Eu Nu Sunt Eu

Eu nu sunt eu…Eu sunt cel care umblăfără să-l văd, alăturea de mine;sunt cel pe care uneori îl știuși alteori îl uit. Sunt cel ce tacesenin, în timp ce eu vorbesc, suntcel ce iartă, blând, când eu sunt plin de ură,cel ce se plimbă – acolo pe unde eu nu sunt,cel care-o să rămână în … Citește mai mult