April, fără susținerea ta clară,
doar ierni ar fi, lipsite de splendoare;
dar chiar de-april n-aduce nicio floare,
tu vii mereu, iubită primăvară.
Ești primăvara dulce și sprințară;
o roză pe cărări interioare,
o briză prin secrete coridoare,
lumină pe versanți la ceas de seară.
Ce pace, când în tainica-nserare
vă-mbrățișați, al tău râs de plăcere
izvor să fie care să ne umple!.
Să pun în suflet roza ta în floare,
să simt pe ochi o blândă adiere,
și-a ta lumină-n frunte și pe tâmple.
Sensul versurilor
Piesa celebrează venirea primăverii ca simbol al iubirii și al renașterii. Evocă sentimente de pace, lumină și bucurie, asociind primăvara cu o prezență iubită care aduce splendoare și umple sufletul.