Chip tandru și măreț de consolare,
Soare ce vii pe mările-ntristate,
Tu crin al păcii, plin de puritate,
Trofeu divin în lupta mea cea mare!
Grandoarea ta e plină de splendoare,
Ca florile cerești și parfumate,
Când m-ai privit, cu capul dat pe spate,
Simțeam că zbor de-atâta încântare.
Mă ții în brațe, inima nu geme
Când stau la pieptul tău, ci vesel bate,
iar închisoarea îmi devine dragă.
Chiar dacă frântă e de multă vreme,
săruturile tale înfocate
o fac acum să fie iar întreagă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de încântare și consolare profundă găsită în iubire. Persoana iubită este văzută ca un trofeu divin, aducând pace și vindecare, transformând chiar și suferința în bucurie.