Ioan Silvan – Pagina 4

Morți Căzuți Din Cea Dintâi Lumină

Morți căzuți din cea dintâi lumină. / Aș viețui în singurul mormânt / ce la … →

Rugăciuni vechi și noi. / Voi știți, iar eu îmi amintesc abia, / cât Cer … →

Pești, sirene, maimuțe. / Prin toate ai trecut, când le purtai cu trupul, / vii … →

E-n flacără cuprinsă vocea unui semn. / De două morți-ncoace tot aștept / din focul … →

Din noua inspirație. / Ce primitivă eră acest prezent / în care fructele-și contestă pomii, … →

Dumnezeu, în trup, e fără voia ta. / Greșit gândești când crezi că Dumnezeu / … →

Ieșirea din mormânt. / Au îngropat viața-n grotă ca pe-un mort! / De-ar fi știut … →

Eternitate gâlgâind prin umbre. / De-ar fi, pe cer, o rană trupul meu, / senilă … →

Dezvăluirea misterului divin. / În cerul gurii, cuvântul Dumnezeu produce rană, / de nu-l rostești … →

Nimicită de ignoranță, ea, inabordabila lumină. / Prea îndrăzneața lumină orbind detaliile / sub semnul … →