Încet se mișcă boul pe pământ
Abia născut azi-noapte în poiată
Coarnele de aur în cap i-au și mijit
Și sub picioare țara-i închegată.
Trei ani păscând pământul a deprins
Întocmai rânduielile din fire
De când e lumea boul e cu noi
Cel mai bătrân de zile la privire.
Când iese el cu plugu-n univers
Să spânzure pământul peste apă
Nu mai rămâne-n țară decât urciorul gol
În cimitirele fără de groapă.
Și când se-ntoarce seara pe pământ
Cu cerul după el în rotocoale
Se umple satul de căldura lui
Și pruncii dănțuie în osanale.
Și când se-așează boul rumegând
Sub cerul înstelat a priveghere
Se-aud pe dealuri holdele plecând
Cu munți cu tot spre zorii de-nviere
Sensul versurilor
Piesa descrie boul ca un element fundamental al existenței, conectat profund cu natura, ciclul vieții și sacralitatea pământului. El este un simbol al continuității și al înțelepciunii ancestrale, influențând atât lumea fizică, cât și spirituală.