Oriunde plec Tu ești mereu cu mine
Unde-aș fugi să nu pot fi ajuns
Sunt singur, e noapte, însă mă ruine
Nelegiuiri cu câte Te-am străpuns.
De fața Ta nimic nu mă ascunde
Oriunde cer azil sunt prigonit
Oceanul nu are destule unde
Să-mi dea odihnă nemărturisit.
Nici lacrimile nu mă mai încearcă
De teama Ta și ele-au amuțit
Porunca-i pus în toate să mă-ntoarcă
Să mă predau unde Te-am pângărit.
Știu că o faci din mila Ta cea mare
Ce nu Îți dă odihnă să mă uiți
Să-mi treacă zilele fără lucrare
Cu fața Ta de-acum mă confrunți.
Sensul versurilor
Piesa exprimă remușcări profunde și sentimentul de a fi urmărit de consecințele faptelor greșite. Vorbitorul se simte vinovat și conștient de prezența divină, căutând iertare și odihnă, dar simțindu-se incapabil să scape de trecutul său.