Iannis Ritsos - Versuri.pro

Ajunul Soarelui - VI

Copaci mari aleargă-ntr-o epocă mânjită de funingini, / într-un pârjol ce arde buruieni și calcane, … →

Ce iute-a trecut vara: timp n-am avut. / Deasupra munților spânzură nori grei / ca … →

Nu fiindcă era fără de bănuială / nici mai puțin sincer și drept, / văzuse … →

Când se crapă de zi: ulcioare și coșuri, / farfurii de aluminiu, cutii de conserve, … →

S-a sculat singură-n miez de noapte, fără zgomot, / speriindu-se de chiar pașii ei. / … →

Mă ascund pe după lucrurile simple, / ca voi să mă găsiți. / De nu … →

Vântul acesta-i puternic, / e bucuros. Ascultă-l cum șuieră / prin hornuri, printre crăpăturile tăcerii … →

Cerul îți încredințează albăstrimea lui întreagă. / Cum vor duce-o umerii tăi, în tot largul … →

Tăcuta inocență a ignoranței. / Câte anulări consecutive, sentimente greșite. / Ai privit muntele, râul, … →

Soarele aici nu glumește. / Soare supărat, atotputernic, / cu sprâncenele lui încruntate, / cu … →