S-a sculat singură-n miez de noapte, fără zgomot,
speriindu-se de chiar pașii ei.
Cobora în pivniță să se-ncredințeze de-acele zgomote
– ale șobolanilor? ale păianjenului? ale timpului? Ale minții ei?
– ca să poată, în sfârșit, să doarmă.
Cum cobora, vântul i-a stins lampa,
și-a simțit pe-obraji perii ridicați ai tăcerii.
A doua zi au găsit-o prăbușită pe scară. Zâmbea.
Nu se-ncredințase. Învinsese.
Iannis Ritsos – Poeme (Editura tineretului)
Sensul versurilor
O femeie se confruntă cu temerile sale în miezul nopții, coborând în pivniță pentru a înfrunta zgomotele care o tulbură. Găsită moartă a doua zi, zâmbetul ei sugerează o victorie paradoxală asupra fricilor, chiar și în moarte.