Iannis Ritsos – Zori de Zori

Când se crapă de zi: ulcioare și coșuri,
farfurii de aluminiu, cutii de conserve,
umbrele strigătelor nocturne de sub paturile de lemn.
S-a dus și-această noapte. Lutul – kaki,
cortul – kaki,
sperietoarea – kaki.
Pături peticite
și cerul.
Cearșafurile albe ale aurorei tremurând în vânt
– cine să le vadă?
O frunză de măslin sălbatic,
ca un cârlig pe frânghie
– cine să o vadă?
Cârligul ținând
o batistă mică a verii
– cine să o vadă?.
Dincolo de munți
este un oraș alb cu canatele ferestrelor verzi,
e zgomotul sumedeniilor de camioane
transportând proletari și saci de lumină,
transportând saci de ciment și stâlpi de electrică;
sunt multe femei
cosând în piața de sus
un steag mare;
sunt ferestrele mahalalei
zicând „bună ziua” ulițelor.
S-a luminat de ziuă.
O pisică se joacă-n câmpie
cu coaja de lămâie-a lunii.
Nu, nu suntem obosiți.
Nu ni-i sete.
Am schimbat cămașa
– cămașa-azurie a dimineții.
Ne-am bărbierit. Unde ne vom duce?.
Dincolo de munți e orașul alb,
sunt femeile care cos un steag mare.
Bună ziua.
Corvoada-ncepe.
Iannis Ritsos – Poeme (Editura tineretului)