Ce iute-a trecut vara: timp n-am avut.
Deasupra munților spânzură nori grei
ca niște măști antice de tragedie. Ce putem face?.
Pantofii, oricât de purtați ar fi, ne strâng.
Lumina ne strânge, ne strânge norul.
Ajungem în fața unui pom înflorit,
în fața pâinii și a apei,
în fața celei mai de mâine ferestre
cu senzația veșnicului întârziat.
Așadar, atât de departe ai fi ajuns oare?.
Iannis Ritsos – Cele mai frumoase poezii
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de a fi mereu în întârziere cu viața, de a nu profita de timpul care trece. Vorbește despre melancolia trecerii verii și senzația că oportunitățile ne scapă printre degete.